Cum a arătat Crăciunul Oanei Lis în copilărie și ce obiceiuri respecta familia ei: “Nu am fost un copil iubit.”

Oana Lis a vorbit cu nostalgie despre Crăciunul din copilăria ei. Chiar dacă nu avea lucruri materiale, își amintește de obiceiurile de la acea vreme.

Oana Lis a fost invitată recent într-o emisiune TV, acolo unde a fost întrebată despre sărbătorile din copilăria ei și cum au arătat ele. Recunoaște că nu avea cadouri, spune că nu a fost un copil iubit din acest punct de vedere și suferea atunci când vedea bradul la alți copii. „Știu cum era Crăciunul înainte. Oricum, pe vremea lui Ceaușescu era altfel Crăciunul. Să primești o portocală era un cadou extraordinar. Dacă găseam o banană sub pernă era extraordinar. De la părinții mei nu am primit lucruri și nu am fost un copil iubit și cu cadouri, dar am avut totuși iubire de la bunicile mele. Era o ciocolată care se mai găsește și acum, cu alune, o portocală, dar sufeream că nu aveam niciodată bradul, vedeam la alții. Copil, când vezi la alții și tu nu ai, îți dorești. Se formează o frustrare.”, a spus Oana Lis în emisiune.

Ce tradiții respecta familia Oanei Lis, în copilăria ei?

Citește și: Cuvinte alese de Oana Lis și puse într-o postare specială pe rețelele de socializare! Ce mesaj legat de perioada sfântă a sărbătorilor, a transmis aceasta? „Fii atent!”

Citește și: Oana Lis a ajuns de urgență la spital! Ce a pățit vedeta TV și cu ce probleme se confruntă acum? „Nu am dormit toată noaptea!”

Soția lui Viorel Lis a vorbit cu nostalgie despre cum arătau acele momente, chiar dacă existau multe lipsuri. Își amintește de mersul la biserică și cum sărea geamul la vecina ei și lua prăjituri. „Nu am avut părinții aproape, am stat mai mult pe la țară, vacanțele, dar erau alte bucurii. De obicei, eu mă trezeam dimineața și atunci se fătau ieduții. Iarna dormeam cu ieduțul în pat. Erau alte bucurii. Tăiam porcul, lucruri de care sincer mi-e dor acum. Era mersul la biserică foarte frumos, cu tot satul. Erau alte bucurii, nu le găseam în cadouri, nu primeam cadouri. Prăjituri nu primeam pentru că bunica mea nu știa să facă prăjituri.Acum vecina o să afle. Eram și slabă, intram pe geam la ea, mai furam prăjituri, știam că le face cu câteva zile înainte, le punea pe niște ziare la uscat. Furam fursecuri. Cred că și de acolo e pofta mea de mâncare, pentru că neavând și văzând la alții, acum, că pot să-mi iau anumite lucruri, nu pot să-mi zic nu. E foarte dificil.”, a mai povestit Oana Lis.