Corecția areolei mamare este una din procedurile pentru care optează o mare parte din femei, asta pentru că, chiar dacă ai mărimea și forma potrivită la sâni, nu este suficient. Mameloanele și areolele trebuie să aibă o anume simetrie și un aspect care să întregească estetica.
In articol:
Specialistul Kfetele.ro, Dr Daniela Diveică, medic specialist în chirurgie plastică și estetică, explică ce presupune corecția areolei mamare.
“Operația estetică a areolelor mamare poate face obiectul unei operații distincte (mai rar), dar, de regulă, este asociată cu tot restul operațiilor estetice la nivelul sânilor. Astfel, de fiecare dată când se realizează planul operator pentru sâni, luăm în calcul poziția și dimensiunea areolei.
În cazul în care există diferențe mari de dimensiuni între cele două areole, există posibilitatea corecției acestora prin excizia surplusului și sutura periareolară.
Citeste si: Mărirea de fese cu grăsime proprie sau implant fesier. Iată ce trebuie să știi
Inițial, imediat după operație există o “încrețire” inestetică a pielii din jurul areolei. Acest lucru se rezolvă de la sine în primele 3 luni postoperator.
În cazul operațiilor de micșorare a sânilor, areola este corectată în dimensiuni obligatoriu. Aceste operații se realizează fie doar printr-o incizie periareolară, fie aceste incizii sunt mai largi lăsând și o cicatrice verticală și, uneori, încă una în sântul inframamar”, explică specialistul Kfetele.ro,
Dr. Daniela Diveică.Cicatricile în zona areolară după corecția lor
În cazul măririi sânilor cu implanturi, unii specialiști preferă abordul periareolar din motive estetice susținând că incizia la limita dintre cele două nuanțe de piele este puțin vizibilă.
“Acest lucru este valabil doar în cazul tenurilor foarte albe, la care de fapt, oricare ar fi localizarea cicatricii, aceasta este foarte puțin vizibilă. În cazul tenurilor mai închise la care și areola este evident mai închisă la culoare, cicatricea devine foarte vizibilă din cauza contrastului dintre culori, liniuța albă a cicatricii interpunându-se între “bejul” pielii și “maroul” areolei.
Vindecarea cicatricilor areolare
Modul în care aceste cicatrici areolare se vindecă depinde de acuratețea tehnicii și experiența chirugului, de tipul de cicatrizare al pacientului, de tipul de fire folosit, de tipul de sutură utilizat, de localizarea inciziilor, dar și de respectarea regulilor de îngrijire postoperatorie.
Citeste si: Trei cutremure în România, duminică! Unde s-au produs și ce magnitudine au avut- kanald.ro
“Singura direcție în care nu putem face nimic este felul în care fiecare pacient cicatrizează. De aceea este foarte important ca aceste lucruri să fie aduse la cunoștintă fiecărui pacient, acesta asumându-și acest risc. De obicei, până la vârsta matură, oricare dintre noi am avut cel puțin un incident soldat cu o cicatrice undeva pe corp, iar în cazul în care există o cicatrizare patologică acest lucru vă este deja cunoscut. Acest lucru este indicat să nu fie ascuns chirurgului! În cazul reconstrucției după ablația sânului, cele mai utilizate metode de reconstrucție ale areolelor sunt fie grefa de piele hiperpigmentată, fie, mai simplu, tatuarea zonei”, mai spune Dr. Daniela Diveică, medic specialist în chirurgie plastică și estetică.
Reconstrucția areolei mamare după ablația oncologică a sânilor
Operația de reconstrucție a complexului areolo-mamelonar se poate face fie în același moment operator, dacă este vorba de o amputație mamară de micșorare, sau se face la câteva luni după ablația oncologică și reconstrucția sânului.
Reconstrucția areolei cu grefa de piele. Riscuri
“În cazul reconstrucției cu grefa de piele există riscul ca aceasta să se necrozeze și să fie nevoie de o altă metodă de reconstrucție. Există riscul, de asemenea, ca pe zona grefată să crească păr pentru că de obicei pielea hiperpigmentată care se recoltează are păr. Dacă țesuturile au suferit iradiere antineoplazică atunci acest risc este mult crescut.
În cazul reconstrucției prin micropigmentare există riscul ca pigmentul să nu prindă uniform sau să fie o nuanță mai închisă sau mai deschisă. Toate aceste neajunsuri se rezolvă la o ședință de corecție”, mai explică Dr. Daniela Diveică.
