Află din rândurile următoare ce trebuie să faci cu lumânarea de la împărtășanie.
Sărbătoarea Paștelui se apropie cu pași repezi, iar odată cu aceasta credincioșii se pregătesc să primească sfânta împărtășanie, care semnifică sângele și trupul Mântuitorului.
Taina sfintei împărtășanii este extrem de importantă pentru creștinii ortodocși de pretutindeni, care fac pregătiri asidue pentru a primi pâinea cu vin, care semnifică trupul și sângele Mântuitorului. Astfel, toți cei care vor să se împărățească trebuie să țină post și să se spovedească înainte. Excepție fac copiii cu vârsta sub 7 ani, dar și bolnavii care din motive de sănătate nu pot să țină post.
Pe lângă toate acestea, este foarte important ca în timpul împărtășaniei credincioșii să țină în mână o lumânare. Aceasta are o semnificație aparte și trebuie ținută aprinsă în timp ce ne împărtășim. Află în continuarea articolului ce semnifică această lumânare, de ce trebuie ținută aprinsă și ce trebuie să faci cu ea după ce te împărtășești.
Ce semnifică lumânarea de la împărtășanie
Citește și: Ce înseamnă Postul Paștelui. „Postul să ne aducă bucurie, pentru că este o șansă mare pentru noi!”
După ce primești binecuvântarea de la preotul duhovnic și decizi să te împărtășești, pentru a primi sângele și trupul Mântuitorului, trebuie neapărat să ții o lumânare aprinsă în momentul în care preotul îți oferă Sfânta Împărtășanie.
Nu este obligatoriu ca această lumânare să stea aprinsă pe întreg parcursul slujbei, dar trebuie să o aprinzi în momentul în care preotul rostește strigarea „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați”. Această strigare va avea loc după citirea rugăciunilor rânduite și semnifică îndemnul pe care preotul îl adresează credincioșilor de a primi sângele și trupul Mântuitorului.
Astfel, lumânarea aprinsă semnifică dorința credincioșilor de a-l urma pe Hristos, întocmai cum El L-a urmat pe Tatăl.
Imediat după îndemnul preotului la împărtășanie, credincioșii pășesc în fața Sfântului Altar, având lumânarea aprinsă. Astfel, enoriașii primesc împărtășania din potir, cu lingurița de argint, din mâna preotului, care rostește formula: „ Se împărtășește robul (roaba) lui Dumnezeu (N) cu cinstitul și Sfântul Trup și Sânge al Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.
Ce se face cu lumânarea de la împărtășanie
Citește și: Cele 12 rugăciuni înainte de SPOVEDANIE. "Părinte, vreau să-mi faceţi o spovedanie generală"
Citește și: Este cod roșu de viscol! Rafale de peste 120 km/h și vizibilitate zero în zonele montane- kanald.ro
Mulți credincioși se întreabă ce trebuie să facă după ce primesc sfânta împărtășanie cu lumânarea.
În unele locuri, tradiția spune că trebuie să i-o oferi unui copil, acest gest semnificând puritatea și inocența sufletului credinciosului după împărtășanie. Alți enoriași obișnuiesc să o ducă acasă și să o aprindă din când în când. De asemenea, poți să o lași la biserică și să o pui într-un sfeșnic pentru a arde în continuare. Pe lângă lumânare, creștinii ortodocși obișnuiesc să țină în mână și un buchețel de flori atunci când se împărtășesc. Acestea pot fi puse pe lângă icoanele din casă pentru a avea parte de noroc.
Rugăciune de spus după împărtășanie
Iată o rugăciune pe care este bine să o rostești după ce te-ai împărtășit:
„ Mulțumesc Ție, Doamne, Dumnezeul meu, că nu m-ai lepădat pe mine, păcătosul, ci părtaș a fi Sfintelor Tale Taine m-ai învrednicit. Mulțumesc Ție că pe mine, nevrednicul, a mă împărtăși cu Preacuratele Tale Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit și ai înviat și ai dăruit nouă aceste înfricoșătoare și de viață făcătoare Taine, spre binefacerea și sfințirea sufletelor și a trupurilor noastre, dă să-mi fie și mie acestea spre tămăduirea sufletului și a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteștilor mele puteri, spre credință neînfruntată, spre dragoste nefățarnică, spre desăvârșirea înțelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea împărăției Tale. Ca, întru sfințenia Ta, cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea și să nu mai viez mie, ci Ție, Stăpânului și Binefăcătorului nostru. Și așa, ieșind dintru această viață întru nădejdea vieții celei veșnice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudă și dulceața cea fără de sfârșit a celor ce văd frumusețea cea nespusă a feței Tale. Că Tu ești dorirea cea adevărată și veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin .”, sursa doxologia.ro.
