Ce regret are Simona Trașcă cu privire la familia ei. A realizat prea târziu ce nu a făcut la timp: “Se întorcea iarna acasă desculță, pentru că găsea pe cineva mai amărât decât ea.”
Ce regret are Simona Trașcă cu privire la familia ei. A realizat prea târziu ce nu a făcut la timp: “Se întorcea iarna acasă desculță, pentru că găsea pe cineva mai amărât decât ea.”
Simona Trașcă a vorbit despre un regret pe care îl are cu privire la un membru din familie.
Simona Trașcă a trăit momente extrem de intense în acest weekend, atunci când ea și alesul inimii sale au făcut pasul cel mare. Întreg momentul a avut loc în preajma persoanelor apropiate, iar mireasa a strălucit în adevăratul sens al cuvântului.
Ce regret are Simona Trașcă cu privire la un membru din familie
Chiar înainte de nuntă, Simona Trașcă a fost invitată în cadrul podcastului Perfect Uman, acolo unde a vorbit despre familie și un regret pe care îl are cu privire la bunica ei.
Aceasta a vorbit despre toate lucrurile moștenite de la ea, dar și cum i-a întors grija cu un an înainte de a muri. “Ajungi, la un moment dat, să nu ai cum să nu regreți anumite lucruri, în momentul în care te maturizezi și realizezi unele aspecte ale vieții. Am iubit-o cel mai mult pe bunica mea, cea care m-a și crescut, mama mamei mele. Uite că nu m-a întrebat nimeni până acum despre subiectul acesta, de exemplu cine este modelul meu în viață.
Ea a fost. De la ea am învățat bunătatea față de animale și față de tot ce mă înconjoară. Bunica mea era atât de bună, încât eu sunt mic copil pe lângă ea, nu mă compar. N-am nicio șansă. Se întorcea iarna acasă desculță, pentru că găsea pe cineva mai amărât decât ea și îi dădea încălțările. Spunea: „Lasă, că o să-mi dea Dumnezeu și mie”, pentru că noi oricum aveam și primeam de pomană. Și mai zicea mereu că „dar din dar se face Rai”. Se întorcea fără haină, pentru că o dădea altcuiva mai nevoiaș. Strângea tot timpul mâncarea care rămânea și o ducea animalelor. Cu un an înainte să moară, am luat-o la mine acasă și am avut grijă de ea, așa cum avusese ea grijă de mine când eram copil. Am spălat-o, am ajutat-o să facă baie. Era atât de slabă. Am spălat-o eu, așa cum ea mă spălase pe mine când eram mică. Îi făceam de mâncare în fiecare zi, o îngrijeam și încercam să îi ofer tot ce avea nevoie. Cu toate astea, am rămas cu un regret. L-am realizat abia după câțiva ani de la moartea ei: nu am dus-o niciodată la mare pe bunica mea. Am avut atâția ani în care mergeam la mare aproape în fiecare weekend și nu m-am gândit niciodată să-mi duc și bunica să vadă marea”, a povestit Simona Trașcă.