Cei doi interpreți de muzică populară au o căsnicie de lungă durată, reușind să depășească greutățile în timp.
Cornelia și Lupu Rednic formează unul dintre cele mai îndrăgite și apreciate cupluri, atât din folclorul românesc, cât și din showbizul românesc. Cei doi au o carieră de succes de ani buni de zile, iar succesul continuă și în zilele noastre. Cu toate acestea, puține sunt persoanele care știu cum au reușit să depășească greutățile apărute de-a lungul anilor, pentru ca astăzi să aibă una dintre cele mai apreciate relații.
Cât de mult a contat credința în relația Corneliei și a lui Lupu Rednic, pe parcursul anilor
Recent, cei doi au fost invitați în cadrul podcast-ului Altceva cu Adrian Artene, acolo unde au vorbit despre mai multe aspecte care țin de viața lor, fie profesională sau personală.
Lupu Rednic: Ce să zic e să mulțumesc pentru această căsătorie și Cornelia știe mai puțin, când merg oriunde, întotdeauna mă mândresc cu Cornelia, mă mândresc cu vocea ei și ce om e și atât spun: “Doamne, mulțumesc pentru tot ce ne-ai dat, să pot merge până la final!”.
Cornelia Rednic: Cât ne ține Dumnezeu!
Lupu Rednic: Cât e scris în cartea vieții, atât merge.
Cornelia Rednic: Tare important este să fii mândru pe unde ai călcat, tare important este asta, nu pentru că o faci pentru X, Y sau Z. Este important pentru Dumnezeu că… știi cum este? Eu te pot păcăli pe tine foarte ușor, eu pot să vin aici să fiu atât de drăguță, când plec de aici să spui: “Doamne e senzațională Cornelia!”, și în secunda 2 când am ieșit, să fiu cel mai rău om. Noi trebuie să fim buni în fața lui Dumnezeu, că el este singurul nostru judecător. Acum să nu înțelegeți că suntem habotnici, cu Dumnezeu, cu credința, cu biserica, dar suntem sinceri în credința noastră, pentru că… și un lucru foarte frumos pe care eu l-am învățat de la Lupu, la noi în casă noi n-am fost foarte bisericoși, eu cu părinții mei nu prea mergeam la biserică, dar credincioși cu Dumnezeu în suflet și în inimă, întotdeauna nu mă culcam fără “Tatăl nostru”, fără “Îngeraș”, nu mă lăsau părinții mei, dar n-am fost așa bisericoși sau să ținem posturi și după ce ne-am căsătorit… țin minte că noi am locuit împreună cu părinții mei, era o discuție în casă de nu știu ce preot și noi 3, că de popa, că nu știu ce, că nu știu cum și s-a înfoiat Lupu atunci, s-a supărat așa de tare: “Despre popa niciodată nu se vorbește de rău!”, pentru că el a venit de la țară, cu alt respect față de preoți, la oraș lumea e un pic altfel, dar la țară e adevărul, că oamenii sunt simpli, nu știu atâtea și n-au atâtea pretenții și atunci că noi să reușim în carieră, noi am avut nevoie de Dumnezeu. Am trecut prin atât de multe greutăți și prin atât de multe buruieni care… nu că ne-au pus așa niște piedici, au vrut să ne distrugă efectiv, noi am trecut prin greutăți foarte mari ca să ajungem aici, dar ne-am dorit să facem asta și doar Dumnezeu a fost cel care ne-a ținut și ne-a dat putere și atunci n -ai cum… decât la Dumnezeu să fii curat față de el.