Care a fost trauma prin care a trecut Toni Grecu, atunci când era mic? Ce a făcut pentru a depăși sărăcia acelor vremuri? „Am început să țip că m-am speriat tare.”

Toni Grecu are o amintire mai puțin plăcută din copilărie, care între timp s-a transformat într-o traumă.

Toni Grecu este unul dintre cei mai apreciați artiști și oameni de televiziune din România, fiind unul dintre cei trei fondatori ai grupului umoristic Divertis. Recent, acesta a fost invitat în cadrul podcast-ului VREAU SĂ ȘTIU, acolo unde a dezbătut mai multe subiecte legate de viața sa personală și profesională. Printre acestea, a dezvăluit și care a fost trauma resimțită în copilărie, dar și cum a reușit să iasă din sărăcia vremurilor de când era mic.

Ce traumă are Toni Grecu, încă din copilărie

Citește și: Cine este Toni Grecu. „Emisiunile de umor politic nu trebuie să lipsească”

Citește și: Toni Grecu, invitat duminică la “40 de întrebări cu Denise Rifai”

Deși se afla la o vârstă fragedă, iar singura dorință a sa era de a se da cu sania, din cauza stratului prea mare și a faptului că zăpada era afânată, Toni Grecu nu a mai putut scoate piciorul, ceea ce l-a speriat foarte tare.

„Eu am rămas… într-o iarnă, fiind mic așa, țin minte chestia asta, pentru că a fost o mică traumă, atunci o mică traumă provenită dintr-o mare panică, de fapt. N-am putut să mai îmi scot piciorul din zăpadă. Eram pe un morman de zăpadă, înalt de vreo 2 metri, pe stradă. Atâta era zăpada, era cât gardul și nu circula… cum să circule, ce vorbim aici? Și eu, micuț fiind, m-am urcat să mă dau cu sania, dar zăpada era un pic afânată și am rămas înfipt în zăpadă și am început să țip că m-am speriat tare, că rămân acolo și că îngheț.”, a declarat Toni Grecu, în podcast-ul menționat anterior.

Cum a reușit să iasă din sărăcia acelor timpuri

Deși prea multe opțiuni nu avea la acea vreme, dar nici la acea vârstă, tot ce a putut face Toni Grecu pentru a ieși din sărăcie, a fost să se autodepășească, mergând la școală.

„Nu exista ideea de bogăție, nu, nimeni n-avea mașină, nimeni n-avea… eram niște oameni modești, toată lumea era modestă și asta a însemnat pentru… cel puțin pentru mine, a semănat în mine dorința de a depăși și de a mă autodepăși și de a face tot ce pot ca să ies din sărăcie, să fac ceva, să încerc să fac ceva și am fost la școală.”, a menționat acesta, în același podcast.