Lacul de unghii, asa cum il stim astazi, a fost inventat in anii 1920, odata cu introducerea nitrocelulozei in componenta sa.
In timpul Primului Razboi Mondial, America a pus mana pe cateva brevete in chimie germane, pe care le-a vandut unor companii americane. Astfel, industria chimica americana a explodat. Asa au aparut vopselele de masina extrem de lucioase. Un cosmetician francez, pe nume Michelle Manard, a avut brilianta idee de a adapta aceste vopsele pentru a produce lac de unghii.
La inceput, se foloseau culori pastelate, cele intense considerandu-se ca se potrivesc mai degraba damelor cu moravuri usoare. Dar treptat au inceput sa fie acceptate si nuantele mai inchise. Si, poate nu surprinzator, totul a inceput in Franta. Aici, pentru o manichiura moderna trebuia sa mergi la Madame Mille. La sfarsitul anilor 1920, moda era ca numai mijlocul unghiei sa fie colorat, lasand capetele albe. Tonul a fost dat de Printesa de Faucigny-Lucinge, care si-a colorat unghiile rosu aprins.
Revlon a devenit lider in industria cosmeticelor – cu o oferta de culori generoasa si cu o imbunatatire constanta a calitatii. Astfel ca, pentru o scurta vreme, in anii 1930, femeile purtau lac negru, dar au renuntat rapid in favoarea nuantelor de rosu, albastru, verde, alb sidefat sau auriu.
Anii 1950 – se poarta rosul; a fost o frenezie a asortarii rujului cu lacul de unghii si totul trebuia sa fie rosu.
Anii 1960 – rosul a fost dat deoparte si a facut loc culorilor nude, pastelate.
Anii 1970 – vedete precum Goldie Hawn, Mia Farrow sau Farrah Fawcett au impus moda unui aspect cat mai natural.
Anii 1980 – curajul este en vougue; se poarta rosul aprins si fucsia si treptat se ajunge la culori neon.
Anii 1990 – o decada dominata de o singura culoare – Rouge noir/Vamp de la Chanel; nuanta ce parea a fi un tribut adus reginei Nefertiti, Vamp imita culoarea sangelui uscat.
