Cunoscutul artist a făcut o dezvăluire cutremurătoare despre familia sa și despre cum i-a pierdut pe cei dragi,
Aurelian Temișan a făcut dezvăluiri cutremurătoare legate de viața sa personală. Îndrgitul artist a fost invitat în cazul unui podcast de către dr. Luiza Spiru, unde a vorbit despre cele mai grele momente ale vieții sale și a dezvăluit că a fost un moment care l-a traumatizat și pe care nu îl va putea uita niciodată.
Artistul, care în prezent se bucură de o familie minunată alături de Monica Davidescu, și-a pierdut fratele, iar această amintire îl chinuie și în prezent.
Citește și: Aurelian Temișan, dezvăluiri despre ce crede despre gelozie: „Dacă ești prins de această boală, nu ai leac.”
Aurelian Temișan: Am avut traume și cred că nimeni nu a scăpat de traume și de amintiri mai puțin plăcute care te marchează pe viață.
Dr. Luiza Spiru: Ăsta e marele avantaj al copiilor care nu înțeleg trecerea și momentul acesta. Dar te-a marcat ulterior? Lipsa lui, probabil că nu l-ai mai avut prin preajmă.
Aurelian Temișan: Da, da, da. Era cu cinci ani mai mare decât mine.
Dr. Luiza Spiru: Și sora ta mai mare cu trei ani decât tine. Deci sora ta poate a perceput mai mult pierderea lui. Te-a maturizat într-un fel acest lucru precoce?
Aurelian Temișan: La acel moment? Nu, nu am realizat târziu și am simțit dorul lui cam imediat după din start nu mai aveam un partener de joacă și un om care știu că mă iubea și pe care-l iubeam. Conștientizarea a venit mai târziu în momentul în care i-am pierdut pe ai mei când s-a dus tata.
Aurelian Temișan și-a pierdut ambii părinți în decurs de un an
În momentul în care s-a dus tata, m-am simțit ca un copil care învață să meargă ținut de mâna ambilor părinți, de stânga de unul, de dreapta de celălalt și care dintr-odată unul îi dă drumul și e normal să intervină un dezechilibru. Deși eram matur, acum 12 ani, avem 41 de ani, vestea dispariției a fost șocantă.
Dr Luiza Spiru: Ai făcut depresie de doliu după aceea? N-ai făcut depresie de doliu. Ai acceptat până la urmă toate.
Aurelian Temișan: Nu. 11 luni mai târziu s-a dus și mama, că mi-a zis și doctorul care a îngrijit-o până în ultima clipă că povestea lor trebuie să continue, indiferent cât de egoiști suntem noi, încercând s-o mai ținem aici. Ea nu mai era aici demult și atunci am zis: „Las-o."
