Impresara obișnuiește să spună lucrurilor pe nume, de fiecare dată când are ocazia, iar acest lucru s-a putut observa și recent.
Cunoscuta impresară de fotbal, de la noi din țară, Anamaria Prodan, a fost și este mereu ca o carte deschisă, atunci când vine vorba despre viața sa profesională, dar și despre cea personală. Nu a ezitat niciodată să vorbească despre anumite aspecte din viața ei, așa cum s-a întâmplat și recent, atunci când a discutat atât despre mama sa, cât și despre ea, așa cum obișnuia să fie în vremurile trecute.
Anamaria Prodan, despre mama sa și cum obișnuia să ajute oamenii, în trecutul său
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
În urmă cu doar o săptămână, aceasta a fost invitată în cadrul podcast-ului iAM Ștucan, acolo unde a dezbătut mai multe aspecte legate de viața sa personală, dar și despre cea profesională. Astfel, Anamaria Prodan a evidențiat faptul că mama sa era foarte cunoscută în perioada sa, iar aceasta a reușit să câștige notorietatea dorită, în prezent.
“Fugeau după mașina ei, bătrânele, și ea oprea și îi pupau poalele de la costumul popular. Deci eu am niște amintiri și niște povești cu mama… jur, stăteam așa și mă gândeam atât: trebuie să fiu la fel de mare sau s-o depășesc pe mama. N-am depășit-o pentru că nu mai putem compara perioadele, dar ca notorietate, da, pentru că pe mine mă știe și bătrânul și copilul, pe mama o știau cei care iubeau muzica populară, dar o știau mulți pentru că aveam alea două ore în care ea apărea la televizor.” , a declarat Anamaria Prodan, în podcast-ul menționat anterior.
În plus, aceasta a menționat și cum obișnuia să vadă tot în jurul ei, dar și cum ajuta oamenii, cu gândul că la un moment dat, o vor ajuta și ei pe ea.
“Nu mă interesa decât faima, decât eu să arăt că sunt cea mai mare, cea mai bună familia mea, cea mai bună bărbatul meu, matrița bărbatului perfect și atunci nu mă interesa nimic, nimic… adică nu vedeam, aveam acești ochelari de cal, mergeam numai înainte, nu știam… stai să mă mai opresc, să-mi trag sufletul, să mai vorbesc și cu omul ăsta care mă întreabă ceva, poate are nevoie de mine.
Ajutam absolut toți oamenii, dar era cumva o mână spală pe alta, îi ajutam pe toți, căci știam că și eu cresc ajutându-I pe ei, dar nu era o chestie pe care eu o simțeam la modul cum simt azi, organic, nu. Era un traseu pe care îl desenase, pe care intrasem și știam că nu am voie să mă abat, indiferent de. ”, a adăugat aceasta.
