Vedeta a povestit o amintire legată de găina pe care o avea în curte, în perioada copilăriei.
Sofia Vicoveanca este una dintre cele mai îndrăgite artiste de muzică populară din țară, iar de fiecare dată când a urcat pe scenă, a reușit să transmită mai departe iubirea pentru portul popular și melodiile tradiționale. Întotdeauna conectată la toți oamenii din jur, a păstrat fiecare amintire cu drag, mai ales atunci când vine vorba despre familie, copilărie și viața pe care a dus-o în casa părintească, iar atunci când are ocazia, dezvăluie cu drag momente de la acea
vreme și reușește prin cuvintele ei să te introducă în poveste, ca și cum ai fi acolo.
Sofia Vicoveanca, despre copilărie și păsările din curte
În cadrul unui interviu pentru o emisiune TV, Sofia Vicoveanca și-a adus aminte despre un moment din copilăria ei, în care familia primise o găină pe care ajunsese să o adreseze și mânca din aceeași farfurie cu ea.
Artista a iubit-o atât de mult, încât o dădea și în leagănul făcut din câteva scânduri, iar atunci când o striga, de fiecare dată venea și era lângă ea. Într-o zi, când mama ei a chemat-o la masă și a făcut o supă, și-a dat seama că Negruța lipsește, iar în spatele casei i-a găsit penele. Acela a fost un moment foarte trist pentru ea, din copilărie, deoarece vedea pasărea ca pe o prietenă foarte apropiată.
"Cineva ne-a dat o găinuță mică, neagră, cu picioarele scurte precum rățușca. Îi spuneam Negruța. O dresasem, mama îmi dădea mâncare în castron, de aici mâncam eu, dintr-o parte mânca Negruță. Strigam Negruța și venea. Vara, îmi făcuse cineva un leagăn din câteva bucăți de lemn. O îmbrobodeam pe Negruța. Era neagră, doar ochișorii îi lăsam afară și ciocul și în rest o înveleam. Mătușa și mama mea spuneau: „Găină proastă, stă în căldura asta și nu se mișcă.” Avea încredere în mine. Într-una din zile, mama: „hai că am făcut ceva bun de mâncare. Avem cărniță”. „Cărniță? Negruța! Negruța nu-i”. În spate, unde era adunat gunoiul, erau penele Negruței. Nu am mâncat nici măcar o lingură de zeamă. Era prietena mea, așa o dresasem. Par povești frumoase, dar sunt foarte triste. Mama a întrebat: „Atât de mult ai iubit-o pe Negruța și nu mănânci?” „Nu.”, a povestit Sofia Vicoveanca.