Constantin Enceanu a vorbit despre momentul emoționant pe care l-a trăit pe scena festivalului „Petrică Mîțu Stoian”, în timp ce interpreta o melodie dedicată regretatului său prieten.
Petrică Mîțu Stoian a fost unul dintre cei mai iubiți artiști de muzică populară de la noi din țară, care de-a lungul timpului a reușit să ajungă la inima publicului prin intermediul talentului său muzical și a felului său de a fi. Astfel, vestea că acesta a trecut la cele veșnice a reprezentat o mare durere atât pentru publicul larg, cât și pentru colegii de breaslă, care i-au fost alături pe scenă, dar și în viața de zi cu zi, artistului.
Printre aceștia se numără și solistul de muzică populară, Constantin Enceanu, care a fost profund afectat de vestea că prietenul lui drag s-a stins din viață.
Constantin Enceanu, în lacrimi în timp ce interpreta melodia dedicată lui Petrică Mîțu Stoian
Constantin Enceanu și Petrică Mîțu Stoian au avut o relație foarte apropiată. Astfel, după ce bunul său prieten s-a stins din viață, Constantin Enceanu a compus o piesă pe care i-a dedicat-o. În cadrul festivalului organizat în memoria regretatului Petrică Mîțu Stoian acum câteva luni, solistul de muzică populară a trăit momente emoționante în timp ce interpreta piesa cu versuri tulburătoare, simțind că spiritul bunului său prieten este alături de el.
„A venit foarte multă lume la eveniment, a fost sala plină. Am simțit, în timp ce cântam piesa, pe care i-am dedicat-o, că spiritul lui Petrică e printre noi. A fost foarte emoționant, mi-au dat lacrimile. Piesa pe care i-am dedicat-o are și videoclip, a adunat vreo 3 milioane de vizualizări, pe Internet. E dureros să cânți pentru un prieten de suflet care nu mai e, cu care ai împărțit atâția ani de turnee. Îți rupe din suflet, sunt spectacole mari, unde amândoi eram nelipsiți, eram împreună. Eu îl pomenesc mereu, pe unde merg. Iar la spectacolele în aer liber interpretez mereu piesa pe care i-am dedicat-o, măcar o strofă”, a povestit Constantin Enceanu în cadrul unui interviu oferit pentru Impact.ro.
