Acest aliment hraneste cancerul! Este otrava din farfuria ta, pe care si tu o consumi aproape zilnic.

Asociaţia Pro Consumatori (APC) a analizat 20 de sortimente de măsline comercializate în sistem vrac sau ambalate în recipiente din sticlă sau tablă.

Cel puţin pentru zona mediteraneană, măslinul intră, alături de grâu şi viţa de vie, în venerata şi nobila triadă alimentară pe care a preluat-o şi creştinismul şi în jurul căreia au fost edificate semnificaţii şi ritualuri fundamentale pentru viaţa credincioşilor. Specie vegetală aproape misterioasă, măslinul hrăneşte oameni şi alte fiinţe cu fructele sale atât de neobişnuite în dulcea lume a fructelor.

Măslinii sunt strâns legaţi de condiţiile de viaţă relativ aspre ale reliefului uscat şi calcaros din bazinul mediteranean, cu veri toride, şi nu cedează tentativelor de aclimatizare departe de apele mărilor şi acolo unde iernile nu sunt blânde. Chiar dacă, în cursul secolelor, au părut să se împace şi cu alte condiţii de viaţă, pe termen lung şi-au dovedit sensibilitatea proverbială la frig, pierind în masă în vreo iarnă geroasă, aşa cum s-a întâmplat în anul 1956 cu întinse livezi de măslini ce se dezvoltaseră în deceniile anterioare ceva mai la nord de limita ariei lor fireşti de cultură în Europa. Totuşi, începând chiar de câteva secole, s-a produs o răspândire a măslinului şi pe alte continente (în cele două Americi, în sudul Africii, în Australia şi Noua Zeelandă).

Ţările europene continuă să fie principalele surse ale producţiei de măsline şi ale uleiului de măsline (pentru care se foloseşte circa 90% din producţia de fructe). Atât fructele, cât şi uleiul se bucură de o tot mai mare atenţie din partea consumatorilor, motiv pentru care eforturile de creştere a producţiei de măsline au antrenat întinderea suprafeţelor cultivate cu măslini (eforturile Spaniei în această privinţă i-au asigurat poziţia de frunte în rândul producătorilor lumii), ameliorarea varietăţilor şi

a soiurilor, perfecţionarea metodelor de preparare. În acest iureş, multă imaginaţie merge şi în direcţia perfecţionării tehnicilor de falsificare, pentru a asigura o cerere în continuă creştere, venită în mare măsură de la consumatorii nefamiliarizaţi cu aceste produse. La fel stau lucrurile şi în privinţa uleiului de măsline: este mare diferenţă între uleiul extravirgin (obţinut prin presarea naturală a grămezii de măsline bine coapte şi din soiuri valoroase) şi uleiurile realizate în etapele următoare: prin presare, prin extracţie cu solvenţi sau ultimul în listă – „Olive Pomace Oil“ (acest ultim articol este realizat cu solvenţi din sâmburi şi pasta rămasă de la extragerea celorlalte sorturi şi este foarte frecvent pe pieţele „emergente“, aşa cum este şi piaţa românească). Iar uleiurile extravirgine sunt cele mai tentante pentru măsluire.

Ingredientele regăsite în compoziţia sortimentelor de măsline analizate sunt următoarele: măsline recoltate în diferite etape de coacere a fructelor, apă, sare de mare, sare, ardei murat, usturoi, ardei roşu, migdale, anşoa, coriandru, ulei de floarea soarelui, boia iute, boia dulce, cimbru, piper macinat, plante aromatice şi otet.

Sursa: realitatea.net