Daca ii intrebi pe tinerii romani care este ziua in care sarbatoresc dragostea si fac cadouri iubitilor sau iubitelor, iti raspund, fara a sta pe ganduri, Valentine's Day - sarbatoarea de import care s-a transformat in ultimul timp intr-o adevarata desfasurare de forte atat pentru cuplurile aflate in cautarea darului ideal, dar si pentru comercianti care speculeaza din plin noua moda.
Putini sunt cei care isi amintesc ca romanii au propria sarbatoare a dragostei, la doar cateva zile dupa Valentine’s Day. Este vorba despre autohtonul Dragobete.
Dragobetele este sarbatorit, inca de pe timpul dacilor, pe 24 februarie si reprezinta atat o celebrare a iubirii, cat si un moment de renastere a naturii. Exista numeroase legende si obiceiuri dedicate acestei sarbatori, unele pastrate si astazi in colturile tarii noastre.
Despre Dragobete se spune ca ar fi patronul iubirii si al bunei dispozitii romanesti. Unii il numesc si Cap de Primavara, Logodnicul Pasarilor sau Grangurul, dar cu totii se pun de acord atunci cand vine vorba despre infatisarea si caracterul sau – el este un flacau voinic, frumos si bun la suflet.
Legendele spun ca este fiul Babei Dochia, personaj cunoscut al mitologiei autohtone legat tot de inceputul primaverii. Exista insa si povesti care ii atribuie aceasta identitate ciobanului Dragomir care o insoteste pe Dochia in calatoriile ei sau unui voinic nemuritor, pe jumatate om, pe jumatate inger pe care oamenii, cazand in pacat, nu il mai pot vedea.
In trecut, fetele si baietii din sat se imbracau cu straie curate, de sarbatoare, si plecau de Dragobete in padure unde culegeau ghiocei si violete pe care le aduceau apoi acasa si le asezau la icoane. Se credea ca florile culese in aceasta zi a anului au puteri magice, motiv pentru care erau folosite in diferite farmece si ritualuri de dragoste.
Un alt obicei a stat la baza zicalei „Dragobete saruta fetele”. Tinerele porneau in goana prin sat, iar baietii care le indrageau le urmareau si le prindeau, apoi furau un sarut in vazul intregului sat. Acest gest se transforma intr-o promisiune de dragoste care trebuia onorata pe tot parcursul anului.
Fetele nemaritate asteptau Dragobete si pentru a face ritualuri de infrumusetare sau pentru a-si vedea inca o data ursitul. Ele adunau neaua netopita, pe care o numeau „zapada zanelor”, o topeau si o foloseau in descantece de dragoste sau se spalau pe fata cu ea pentru a deveni atragatoare ca acele fiinte supranaturale.
Altele isi puneau busuioc sfintit sub perna, ca de Boboteaza, pentru a afla cine este tanarul de care se vor indragosti.
De Dragobete nu aveai voie, in trecut, sa faci treburi grele prin gospodarie sau la camp, dar era indicat sa faci curatenie pentru ca asa aveai spor tot anul.
Sursa: www.descopera.ro
