VIDEO Tanti Vasilica, dezvăluiri cutremurătoare despre momentul în care nu va mai fi. A lăsat scris unde vrea să ajungă trupul ei: “Se duce fumul sus, mă duc la Dumnezeu și spun: “Doamne, eu sunt!”

Tanti Vasilica a povestit ce lucru a lăsat scris pentru momentul în care nu va mai fi în viață.

Tanti Vasilica a ajuns să fie cunoscută în toată țara. Nu și-a pierdut zâmbetul de pe buze și cheful de viață nici acum, la 91 de ani, chiar dacă a trecut și printr-o cumpănă de sărbători. Deși nu a fost niciodată supusă unei intervenții chirurgicale, aceasta a ajuns la spital cu mâna ruptă.

Ce vrea tanti Vasilica să se întâmple cu trupul ei

Citește și: VIDEO Drama cumplită a bunicuței de 91 de ani. Tanti Vasilica, destăinuiri dureroase despre familie: „Nici nu vor să mă vadă.”

Citește și: VIDEO Tanti Vasilica, cu gândul la iubirile din trecut. Simpatica bunicuță încă mai primește cadouri din partea bărbaților: „Mi-a trimis 91 de crizanteme. E bătrân, săracul. Are 100 de ani.”

În cadrul emisiunii Fiță cu Adiță, filmată chiar în curtea ei, tanti Vasilica și-a deschis sufletul și a pus pe tavă poveștile care i-au rămas în minte până acum.

A menționat că a fost tare frumoasă viața și s-a gândit inclusiv la ce vrea să se întâmple cu trupul ei după ce nu va mai fi. Și-a îngropat toți frații, a rămas singură și se gândește că pe ea nu va avea cine să o plângă. Aceasta a lăsat scris ca trupul ei să fie dus la crematoriu.

Adiță: Mai aveți vreun vis în viața asta, la 91 de ani?

Tanti Vasilica: Unde să mai am? Trei coceni.

Adiță: Vă e frică de trei coceni?

Tanti Vasilica: Nu. Vreau să mă ducă la crematoriu. Vreau să văd și ce e sus.

Adiță: Lăsați scris treaba asta?

Tanti Vasilica: Da, am făcut un carton, nu o tatuez, mi-o lipesc de mână, când o fi să-mi fie rău.

Am spus la cine mai am. Am un nepot la București pe care l-am crescut eu. Mamaie, cum să te duc acolo? Uite așa bine, cu mașina.

Adiță: Nepoții țin de dumneavoastră, mamaie? Mai vin pe aici?

Tanti Vasilica: Nu mai vin, mamaie. Și i-am crescut, că eu am avut banul în mână.

Adiță: Nici acum, când sunteți atât de iubită și cunoscută de toată țara asta?

Tanti Vasilica: Un telefon nu dau. A fost ziua mea. Mă cheamă Vasilica. Din șapte frați, am rămas eu, singură. I-am îngropat, i-am dus la locurile lor, i-am plâns, i-am chiuit, acum să vedem pe mine. Cât îi ia să mă pună pe grătarul ăla, să dea drumul la buton. Oasele de om ard foarte greu. Se duce fumul sus, mă duc la Dumnezeu și spun: “Doamne, eu sunt!”