Iuliana Marciuc a vorbit despre copilăria ei și lipsurile care existau în familie.
Iuliana Marciuc a povestit, în cadrul emisiunii În Oglindă, despre cum a arătat copilăria ei și a încercat să expună momentele frumoase pe care le-a trăit atunci, alături de alți copii de vârsta ei. A vorbit despre jocurile pe care le făceau împreună, dar și cum arătau iernile pentru ea.
„Fericită, da. Acolo, în Drumul Taberei, exista un bloc de patru etaje și cred că la fiecare scară erau 2-3 copii și țipau seara: „Mama Iulianei, o lăsați pe Iuliana să iasă?” Și uite așa ne adunam cred că 15 copii și jucăm șotron, „de-a v-ați ascunselea”, mergeam iarna prin nămeți, ne dădeam cu sania. Ne puneam un fel de costum de schi, cu fâș peste pantaloni și o geacă.
Stăteam ore întregi și veneam acasă seara uzi de zăpadă.”, a povestit Iuliana Marciuc.
Cum a arătat copilăria Iulianei Marciuc, în familie?
Iuliana Marciuc și-a adus aminte și despre cum arăta copilăria în raport cu familia, care erau alimentele pentru care stătea la coadă, dar și cum arăta inventivitatea mamei sale atunci când venea vorba de mâncare.
„Acum dau dovadă la ceea ce am spus eu. Prima dată am fost tentată să povestesc despre aceste amintiri frumoase, despre ce se putea întâmpla în comunism datorită siguranței de pe stradă, de exemplu, când eram lăsați acolo grămadă 15 copii până noaptea târziu. Așa că sigur că pot să mai povestesc. Îmi amintesc, de exemplu, că stătea mama la coadă și m-a lăsat și pe mine din când în când cu o linie, la niște sticle de lapte într-un suport și trebuia cu rândul să facem, pentru că se stătea câteva ore. Sau îmi aducea câteva banane verzi, nu știu de unde făcea rost de ele, le puneam pe dulap, la uscat. Datorită faptului că tatăl meu lucra la radio, eu i-am moștenit și talentul acesta, de când eram eu prin clasa I s-a angajat, de acolo a ieșit la pensie. Mama mea avea și studii superioare, era analist programator la un centru de calcul. Acolo erau salarii mari în acea perioadă. Nu pot să spun că am avut foarte multe lipsuri. Lipsurile erau inerente. Țin minte că din parizer, de exemplu, mama făcea un fel de șnițel cu piure. S-au găsit foarte greu, datorită unor prieteni, pui. Puiul nu putea veni oricând și ne aduceau o cutie de pui. Nu aveam unde să îi depozităm ca să reușim să-l porționăm pentru o perioadă lungă de timp.”, a mai povestit Iuliana Marciuc.