VIDEO Christian Sabbagh, dezvăluiri cutremurătoare despre AVC-ul suferit: „Viața mea s-a schimbat într-o fracțiune de secundă.”

Ce s-a întâmplat cu celebrul prezentator TV și cum a trecut peste acest moment atât de greu.

Christian Sabbagh a trecut prin clipe cumplite în urmă cu doi ani, atunci când a suferit un AVC. Prezentatorul TV și soția sa au rememorat ziua care le-a schimbat viața pentru totdeauna. Invitați în cadrul emisiunii „Cioburi din oglindă” de pe Kanal D2, Christian Sabbagh și soția sa, Iulia, au dezvăluit ce s-a întâmplat în ziua în care prezentatorul TV a suferit un AVC, dar și cum au arătat primele ore după acest eveniment medical atât de dificil.

Citește și: Christian Sabbagh, declarații despre momentul în care a făcut AVC. Cum a fost acea perioadă pentru el: „Am zâmbit, dar în spate era suferința.”

Citește și: VIDEO Christian Sabbagh, prin ochii soției sale, Iulia! Ce vis a avut aceasta, înainte să-i devină soție? „Pe acea bancă, s-a așezat lângă mine o femeie într-o rochie de mătase

Iulia Sabbagh a aflat de la medici că soțul său ar mai avea doar șase ore de trăit, așa că au fost chemați copiii prezentatorului Tv. Acesta a recunoscut faptul că, dacă nu o avea pe soția sa alături, acum nu crede că ar mai fi fost în viață.

Ce s-a întâmplat cu o seară înainte de AVC

O amintire pe care Iulia și soțul ei nu o pot uita de dinainte de accidentul vascular este legată de copilul lor. Iulia Sabbagh a dezvăluit faptul că fiul său a dorit să doarmă cu o cruciuliță cu o noapte înainte să se întâmple tragedia și că familia nu a înțeles pe moment de ce vrea acest lucru.

Christian Sabbagh: Da. Și totul atât de repede, știi? Totul într-o fracțiune de secundă. Viața mea s-a schimbat într-o fracțiune de secundă. Adică plecasem să-mi iau copilul de la școală. M-a recunoscut bodyguardul și m-a salutat. Am vrut să îi răspund la salut și s-a întrerupt filmul. N-am mai putut vorbi în primă instanță. În ziua aia am avut noroc, nu știu, conduceai tu. Și între Dinul Lipati, Colegiul Dinul Lipati, și cel mai apropiat spital Bagdasar, e o distanță de nici 2 km. Cred că ăsta a fost marele noroc. M-a dus direct urgențe.

Mihai Ghiță: Ți-aduci aminte că m-ai sunat?

Christian Sabbagh: Da. În prima zi, repet, încă eram bine. Situația mea s-a înrăutățit în a doua, în a treia zi. Deci nu mai puteam deloc să vorbesc, să merg. Am încercat să scriu, aveam o tabletă și încercam cu pixul ăla electronic să scriu ceva și am constatat că nu pot. Eram o legumă. Practic,

Mihai Ghiță: Mi-a rămas în minte din apelul ăla pe care l-am avut în exact când ți s a întâmplat acest AVC, că despre el vorbim. Cred că m-ai sunat în primele minute. Simțul ăsta al generației noastre de a ne face datoria până la capăt și să nu încurcăm oamenii. 

Christian Sabbagh: Exact. Păi te-am sunat pentru că în ziua aia trebuia să ajung la muncă, trebuia să prezinți jurnalul.

Mihai Ghiță: Dar tu conștientizezi că în momentul în care viața ta atârna de un fir de ață, principala ta grijă era să-ți faci datoria, să vii la serviciu?

Citește și: Cățelușul Valentinei este încă dispărut. Sora tinerei face apel la oameni pentru a-l găsi: „Înainte de…” - wowbiz.ro

Citește și: Melisa Șeic învăța să salveze vieți, dar propria viață NU A MAI PUTUT FI SALVATĂ. Totul a început cu o gripă și s-a încheiat cu o tragedie. CE S-A ÎNTÂMPLAT, de fapt, în ultimele zile cu studenta la M

Christian Sabbagh: Evident, datoria mea față de postul pentru care lucrez, datoria mea de părinte, era o presiune imensă, doar că conștientizam că nu mai pot face față. 

Mihai Ghiță: Eu nu vreau ca discuția asta să fie despre AVC-ul lui Cristi. Vreau să fie despre oamenii ăia de acasă care privesc și cred că au viața perfectă și nu se gândesc că într-un moment se poate schimba totul. Cristi, a existat vreun semn în dimineața aia sau în zilele care au fost înainte, te-ai simțit mai rău?

Christian Sabbagh: Nu. S-a întâmplat ceva? Pot spune un lucru misterios și o s-o las pe Iulia să povestească.

Mihai Ghiță: Ce s-a întâmplat, Iulia?

Christian Sabbagh: Cu Geo.

Iulia: Da. În seara de dinaintea, Geo a adormit cu o cruce în mână. Culmea că până atunci nu o căutase, s-a dus în sertar și a luat acea cruce. Am și postat la mine pe pagină și nu voia să-i dea drumul crucii din mână. Se agitase foarte tare. Eu voiam să iau cu forța pentru că mă gândeam că se rănește în somn. Am așteptat să adoarmă ca să pot să iau crucea din mână. Geo a adormit cu crucea în mână. Ulterior, Dumnezeu a făcut ca în dimineața aceea, de obicei Anais nu are voie cu telefonul la școală. Era într-o zi de vineri. I-am dat voie să ia telefonul să-și sune profesoara de pian pentru că după orele normale ea merge la pian și i-am spus: „Mama, o să mai întârziem pentru că o să vin cu tati. Nu pot să-l las singur acasă că și a zis, nici nu m-a lăsat să termin de vorbit și mi-a spus: „Mami, nu-l lăsa pe tati singur.” Da, nu a mai făcut Anais sora de pian pentru că mi a spus profesoara că Anais plânge și că simte că i se întâmplă ceva lui tati. Anais mă suna non-stop până să ajung la școală să întrebe dacă tati e în mașină cu mine. Deci eu nu pot numi asta coincidență.