Alina Laufer a făcut mărturisiri despre greutățile pe care le-a întâmpinat de-a lungul vieții.
Recent, Alina Laufer și-a deschis sufletul și a discutat despre lucrurile pe care a fost nevoită să le învețe de-a lungul anilor.
Alina Laufer, mărturisiri despre slăbiciunile moștenite de la tatăl său
Invitată în emisiunea „În Oglindă”, prezentată de Mihai Ghiță, Alina Laufer a abordat subiectul trăsăturilor moştenite de la părinţi. Aceasta și-a amintit de perioada în care era elevă, atunci când nu se considera deloc talentată la activitățile sportive, însă reușea să obțină rezultate foarte bune la învățătură. Anii de liceu au venit cu o schimbare importantă pentru ea, atât din punctul de vedere al încrederii în sine, cât și al modului în care era percepută de cei din jur. Alina Laufer a recunoscut că nu a fost întotdeauna persoana încrezătoare şi ambițioasă pe care publicul o cunoaște. Cu toate acestea, a refuzat să lase aceste experiențe să o definească.
Alina Laufer: Copiii noștri au 80% din Ilan. Nu știu, poate vezi și un 20% din acolo ascuns undeva.
Mihai Ghiță: În această oglindă și când te uiți dimineață, cu siguranță și compoziția Alinei e din tata și din mama. Așa că te întreb, din slăbiciunea asta pe care tu ai simțit-o la tata, ai simțit vreodată că e și în tine și ai încercat să o acoperi?
Alina Laufer: Normal, eu lupt cu slăbiciunea asta zi de zi. Dacă eu lupt cu ea, de ce alții nu o pot face? Adică asta e întrebarea. Asta e ideea. Viața e o luptă, deci te luptă de dimineață până noaptea pentru mine e o luptă. Mă lupt să pot să arăt așa. Da, să fiu slabă, să am o rutină. Mă lupt să pot să fac față cu toți copiii. Mă lupt să învăț în fiecare zi o groază de lucruri. Mă lupt în business, unde sunt tot timpul, întâmpin situații pe care nu le cunosc, trebuie să le învăț.
Mă lupt pentru orice și din moment ce eu pot și normal că am exact cum spuneai, îmbrățișez și eșecul. Se întâmplă. Alții nici măcar nu încearcă. Și atunci eu nu pot să accept lucrul ăsta. Din moment ce eu de când eram mică vorbim de copilărie, eram o împiedicată, ultima la orice fel de, nu știu, competiție sportivă, până și în fața blocului.
Nu știu nimic. Total antitalent la foarte multe lucruri. Singurul lucru la care am excelat a fost la învățătură. Acolo m-a susținut mama. Eram cea mai mare tocilară până în clasa a IX-a, când am intrat la liceu și să spunem că am înflorit. M-am făcut și eu fată frumoasă și nu mai eram tocilara din generală. Mi-am asumat rolul de ok, lumea zice despre mine că sunt frumoasă și consideră fetele frumoase și proaste din start.
Mi-am asumat rolul acesta. Am terminat Liceul Mihai Viteazul din București cu cea mai mare notă la bacalaureat. Eu, care în același timp ieșisem Miss Popularitate, eram o fată populară din liceu. În niciun caz nu s-ar fi așteptat nimeni să iau cea mai mare notă din patru sute de elevi la Bacalaureat.
