Recent, acesta a abordat anumite subiecte ceva mai personale, printre care unele și despre propria familie sau regretele pe care le deține.
Mihai Gâdea este unul dintre cei mai cunoscuți realizatori de programe de televiziune, de la noi din țară. Acesta se bucură din plin de succes pe plan profesional dar și pe plan personal. Cu toate acestea, puține sunt persoanele care știu adevărul legat de subiectul devenirii sale ca pastor, dar și care este regretul marelui prezentator TV, de până acum.
Mihai Gâdea a dezvăluit publicului larg, care este marele său regret
Recent, acesta a fost invitat în cadrul emisiunii "40 de întrebări cu Denise Rifai", acolo unde Mihai Gâdea a fost întrebat: "Regretați că nu ați ajuns pastor?”, dat fiind faptul că, după ce a urmat studiile liceale în informatică, domeniu care nu l-a atras prea mult, acesta a decis să urmeze calea tatălui său, cel care devenise, între timp, pastor, așa că a urmat studiile în Teologie Pastorală, de unde, odată cu trecerea anilor, s-a și crezut că acesta a fost pastor, aspect total neadevărat.
Cu toate acestea, omul de televiziune a precizat care este marele său regret.“Ne-am mutat la Câmpina, nu ca tatăl meu să devină pastor, s-a întâmplat asta, dar am plecat pentru cu totul alte motive. Pentru familia noastră era foarte greu să locuiască în condițiile de la Lisa, părinții mei erau crescuți în București, 7 ani de zile pentru ei au fost foarte grei, pentru noi a fost divin acolo. Nu, nu regret, cred că sunt alții mult mai buni ca să facă acest lucru decât mine.
Citește și: De ce slăbitul devine tot mai dificil după 35 de ani- stirilekanald.ro
Un lucru pe care îl regret, este faptul că în facultate, mă gândeam ca atunci când am să termin, să lucrez pentru o organizație umanitară mare, ca să pot să particip în programe pentru copii, pentru oamenii care sunt sărmani și așa mai departe, asta este un lucru pe care îl regret și din când în când, fac lucruri de felul acesta, strângem bani, lucrez cu fundația, facem tot ceea ce putem, dar mi-ar plăcea să-mi dedic un timp din viață în care să merg, efectiv să nu am nimic altceva de făcut, decât să lucrez cu oameni care
