Să ai un copil mic e o revoluție. Să ai doi – e un univers complet nou, unde timpul aleargă, somnul devine o amintire
Să ai un copil mic e o revoluție. Să ai doi – e un univers complet nou, unde timpul aleargă, somnul devine o amintire, iar iubirea... oh, iubirea se multiplică până simți că nu mai încape în tine. Viața cu doi copii mici nu e niciodată liniară. E intensă. E obositoare. E frumoasă. E haotică. E o alternare continuă între dorința de a-ți trage sufletul și nevoia de a fi prezentă pentru fiecare dintre ei. Și totuși, e o etapă care te transformă, te înmoaie și te întărește în același timp.
Totul se întâmplă în paralel
Unul vrea lapte, celălalt plânge pentru că i-ai tăiat feliile de măr greșit. Unul doarme, celălalt urlă de dorința de joacă. Unul îți stă în brațe, celălalt vrea să fii jos, pe podea, acum. Nu există pauză.
Dragostea se împarte... dar se si înmulțește
Poate ți-ai pus întrebarea: Oare îl voi iubi pe al doilea copil la fel de mult? Și apoi vine clipa în care îl ții pentru prima dată în brațe și realizezi că inima ta s-a dublat, nu
s-a împărțit. Ce e cu adevărat provocator, nu e iubirea – ci atenția, timpul și răbdarea. Îți dorești să le oferi fiecăruia spațiu, privire, mângâiere, dar uneori zilele sunt prea scurte și tu prea obosită. Obosita de rutina zilnica in care doar schimbi scutece si te simti complet coplesita de situatie dar, in acelasi timp, iti ingrijesti cu multa dragoste micutii.Relația dintre frați: un carusel de emoții
Să vezi cum cel mare îl pupă pe cel mic dimineața, cum îi aduce jucăria preferată sau cum se oprește din joacă doar ca să-l privească – e genul de moment care îți rupe sufletul de emoție. Dar apoi vin gelozia, accesele de furie. Și înveți să mediezi. Să explici. Să faci loc fiecăruia, chiar dacă spațiul e limitat. Să crești, împreună cu ei, în echilibru. Nu mereu reușești.
Somnul e sfânt. Sau o amintire vagă
Poate unul se trezește de la zgomot, fix când celălalt adoarme. Poate ai nopți în care stai pe marginea patului cu un copil în brațe și altul lipit de tine. Și e cald, și te dor toate, și vrei doar să închizi ochii. Dar
mai e și noaptea în care amândoi dorm adânc, liniștiți, și tu stai în întuneric privind la ei, cu lacrimi în ochi, fără să înțelegi cum e posibil să iubești atât de mult, chiar și epuizată.Micile victorii contează enorm
-
Când reușești să ieși din casă cu amândoi – îmbrăcați, hrăniți și liniștiți.
-
Când reușești să faci o baie, singură, fără să bată nimeni la ușă.
-
Când cel mare mănâncă tot, iar cel mic râde în timp ce-l privește.
Și tu contezi. Nu te uita pe tine
Viața cu doi copii mici te poate consuma complet. Dar tu trebuie să rămâi în povestea asta. Cu o cafea băută caldă. Cu o ieșire singură. Cu un „nu” spus din iubire, nu din vină. Cu o mână întinsă către partener, mamă, prietenă sau terapeut, atunci când simți că nu mai poți. Pentru că o mamă bine cu ea e o mamă mai blândă cu toți.
Viața cu doi copii mici e zgomot, e mizerie, e întuneric uneori. Dar e și lumină curată. E sinceritate, atingere, copilărie, început. E acea perioadă în care zilele par nesfârșite, dar anii zboară. E momentul în care, deși obosită, te trezești dimineața cu doi pui lângă tine, și simți că ai tot ce contează. Și da – poate n-ai ordine în casă, dar ai iubire în fiecare colț. Și uneori, asta e tot ce trebuie ca să mergi mai departe.
Citește și: Vacanțele cu copii mici: bucurii, provocări și amintiri de neuitat
