Dana Marijuana a povestit câte puțîn din drama prin care aceasta a trecut încă de la o vârstă foarte fragedă.
Dana Marijuana este o cunoscută persoană din showbiz-ul românesc. De-a lungul anilor, aceasta a trecut prin mai multe momente grele în viața sa, însă aceste momente au ajutat-o să ajungă persoana care este astăzi și să depășească cu bine toate greutățile la care viața a expus-o.
Una dintre aceste greutăți ale vieții sale a fost reprezentată și de trecerea în neființă a mamei sale, întâmplare nefericită care a avut loc atunci când Dana Marijuana avea doar vârsta de 18 ani.
Citește și: Dana Marijuana, planuri de nuntă cu actualul iubit! Cei doi sunt pregătiți să facă pasul următor
Prin ce suferință a trecut Danei Marijuana încă de la o vârstă foarte fragedă
La vârsta de doar 18 ani, Dana Marijuana s-a confruntat cu pierderea mamei sale, pierdere care a declanșat mai multe momente grele din viața sa. Aceste momente au avut legătură, în principal, și cu schimbarea de comportament a tatălui său, schimbare care a determinat-o pe aceasta să pună piciorul în prag, toate acestea fiind povestite la" In Oglindă ".
Mihai Ghiță: Când s-a întâmplat moartea mamei tale?
Dana Marijuana: Nu știu să zic ca ani. Nu știu nici vârstele părinților, eu nu le am cu cifrele.
Mihai Ghiță: Câți ani aveai tu când mama ta a murit? Îți aduci aminte de ce a murit mama?
Dana Marijuana: Când a murit mama aveam cam 18 ani, acum 18 ani, din cauza stresului și a luptelor ce le-am dus în Centrul Vechi. Celor care nu au acte și stau în casele naționalizate și stau în casele acestea boierești și care nu au acte, normal, trebuia să li se dea altă locuință, deși unui român nu i s-ar da, li s-a dat. S-au construit blocuri și au fost mutați de acolo și au venit cu afacerile, cum de altfel, sunt și în capitalele altor țări, spunea mama.
Mama a murit din cauza cancerului. O mamă superbă, minunată, doi oameni frumoși, puternici, cu patru copii. Bunicii, extrem de stricți, dar spre bine, ne-au cinstit tot timpul, ne-au bucurat tot timpul au glumit cu noi. Pentru mine, părinții și bunicii sunt Dumnezeii mei.
Da, am trăit în casa unora și a altora și la bunici. Eram fericită ca și copil. Da, am fost foarte fericită. Cântam în casă, peste tot când făceam curat. Toți spun însă că totul s-a schimbat în momentul în care mama a plecat dintre noi. Da, s-a schimbat un pic. Ni s-a dus cam veriga de rezistență. Și în momentul în care mama s-a dus, dezechilibrul s-a produs. Nu la noi, ca frați și ca bunici. Tatăl meu care a iubit-o foarte mult și n-a suportat chestia asta și devenise exact invers. Adică a început să nu-l mai intereseze de viața lui și nici de a noastră. M-am rugat pentru el foarte mult. Am luptat până la ultima suflare, până la urmă, pentru bine. El nu mai avea echilibru, nu mai era balanță, nu mai avea stabilitate, adică nu o mai avea pe mama care să-l coordoneze și să-l stabilizeze. Nu mai era mama care să-i explice asta. Se transformase într-un demon foarte mare din Dumnezeul meu. Nu am dat și nu dau vina pe el. Nicidecum. Eu nu îl uit pe tata ca suflet și ca entitate, el se transforma, veneau energiile în casă și se transforma în demon, într-un demon groaznic și venea la mine și îmi spunea: “Te omor! Te omor!”. M-am rugat, m-am zbătut!
Până la urmă, i-am zis eu: “Hai să ne omorâm!”. Acum mă omoară, aia e. Afla lumea că m-a omorât în casă, se afla până la urmă, ieșea la suprafață, ca uleiul până la urmă. Adevărul întotdeauna iese la suprafață. Și atunci, m-am luat cu el la bătaie, pentru că voia să mă omoare. În fiecare zi îmi spunea că mă omoară.