Sofia Vicoveanca, dezvăluiri dureroase despre perioada în care tatăl său a rămas prizonier la ruși: „M-a găsit școlăriță! Nu mai știam dacă tatăl meu mai trăiește.”

Interpreta de muzică populară are amintiri dureroase din perioada copilăriei.

Sofia Vicoveanca s-a născut în urmă cu 82 de ani, la Toporăuți, în Ucraina, într-o perioadă extrem de dificilă din punct de vedere social, fiind perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Astfel, interpreta de muzică populară are amintiri extrem de triste din primii săi ani de viață, atunci când a trăit ca un refugiat, iar ulterior s-a confruntat cu lipsurile materiale și sărăcia cauzată de perioada războiului.

Invitată în cadrul podcastului „Te Ascult”, al Ilincăi Vandici, artista și-a deschis sufletul și a vorbit despre acea perioadă dificilă din viața sa.

Sofia Vicoveanca, despre copilăria din timpul războiului

Citește și: Sofia Vicoveanca, mărturisiri emoționante despre soțul său! De ce nu s-a recăsătorit artista după decesul bărbatului: „Avea un fel de a fi, își lăsa umărul să-mi pun sufletul să plângă.”

Citește și: Ce spune Sofia Vicoveanca despre soliștii fără voce. Ce cocktail minune bea înainte de fiecare concert. „Merg pe bandă înregistrată, eu nu fac playback ca ei!”

Din fericire pentru artistă, părinții săi au reușit să se refugieze într-un loc sigur în perioada războiului, însă tatăl său a rămas prizonier la ruși. Acea perioadă a fost una foarte grea pentru familia interpretei de muzică populară, care nu știau dacă bărbatul mai trăiește sau nu. Ulterior, după ce tatăl artistei s-a întors acasă, acesta a fost nevoit să muncească din greu pentru a aduce o pâine pe masa copiilor săi.

Citește și: În ce stare se află Alina Pușcău după tratament: „Abia mă țin pe picioare, am slăbit 10 kilograme”. Vedeta trece prin clipe de coșmar- kanald.ro

Citește și: Femeie lovită de trăsnet când făcea plajă: „Soțul ei...- stirilekanald.ro

„ Eu am văzut lumina zilei dincolo de sârma ghimpată. Când ne-am refugiat, nu aveam amintiri că eram mică. Ne-am refugiat la loc sigur, la o mătușă. Tatăl meu plecat în război, a rămas prizonier la ruși. M-a găsit școlăriță. Nu mai știam dacă tatăl meu mai trăiește. Am venit de la școală și am găsit un militar în casă. Militarul zice: „Vino la tata!” Noi nu știam dacă e mai trăiește. I-am căutat ochii mamei și mama zice: „Da, a venit tata!”Tatăl meu spunea așa: „Tu ești tare necăjită, un copil necăjit. Tu nu trebuie să porți cămașă cu cusută cu roșu, cu verde, cu albastru. Doar cămașă cusută cu mătase crem sau albă.” Nu aveam palmă de pâmânt. El a intrat la fabrică, la fabrica de cherestea. Au apărut frații mei. Pentru mine e foarte trist. Nu uit nicio clipă din câte am trecut prin viață.”, a povestit Sofia Vicoveanca.