Oana Ioniță a povestit despre cum reușește să își mențină calmul în fața copiilor și ce o ajută să nu reacționeze dur în fața lor.
Oana Ioniță a vorbit, în cadrul podcastului Mami, crește-mă frumos, despre regula care o ajută de fiecare dată înainte să ia o decizie cu privire la copiii ei și ce face pentru a nu merge spre ei cu reproșuri.
“Îmi cer scuze de foarte multe ori și asta învăț și eu. Să nu reproșez. E foarte greu să nu le reproșăm atâta timp când auzim foarte multe reproșuri că “nu ai făcut, că tu nu mă ajuți, că nu faci asta sau cealaltă.”
Este foarte greu să te controlezi și de multe ori apelez la regula de 3 secunde, să număr până la 10 și după să iau decizia cu ce fac. De multe ori îmi zice ceva Maxim că nu vrea. Cum s-a întâmplat recent, i-am pregătit trei sau patru feluri de mâncare și a zis că e o porcărie, “eu nu vreau asta”. L-am întrebat ce vrea și a zis că vrea orice altceva.
Oricare ar fi fost acel orice altceva, nici asta nu ar fi vrut. Asta am vorbit și cu doamna terapeut. Refuzul trebuie să îl înțelegi și să nu reacționezi instinctiv. E foarte greu să te controlezi și să zici de la ce o fi refuzul.”, a povestit Oana Ioniță.
Oana Ioniță, despre empatie în relația cu fiul său
Fosta asistentă TV a povestit și despre câteva lucruri întâmplate între ea și fiul ei și cum încearcă de fiecare dată să-și dea seama ce se ascunde în spatele refuzurilor date de acesta.
Contează foarte mult să existe o concluzie din fiecare discuție și recunoaște de multe ori că oamenii apelează la furie în loc să apeleze la empatie.
“De multe ori când spune “nu” sau “da”, mă uit la el, aștept câteva secunde și iau decizia corectă. Trebuie să-mi dau acel timp. Cascada asta de furie e foarte greu de stopat. Spun din punctul meu de vedere. S-a întâmplat să am această cascadă față de el. Din ce punct de vedere încerc să-i spun câte fac pentru el, nu îl certam că nu apreciază, îl certam că măcar trebuie să asculte și să înțeleagă.
Ca să înțeleagă trebuie să-l fac eu să înțeleagă. Am stat într-o zi o oră sau o oră jumate de vorbă cu el, iar la final ne-am îmbrățișat și am început să plângem. Contează foarte mult ca la sfârșit să existe o concluzie din care el să înțeleagă lucrurile pe care vreau să le transmit. De multe ori apelăm la furie în loc să apelăm la empatie.”, a mai spus Oana Ioniță.
