Oksana Ionașcu a vorbit despre o perioadă delicată a relației cu Cezar Ionașcu.
Oksana și Cezar Ionașcu au o relație frumoasă, chiar dacă au trecut și prin momente dificile de-a lungul căsniciei lor. Au atras atenția publicului prin felul în care vorbesc cu sinceritate și încearcă să inspire prin diferite povești din viața lor, chiar dacă unele din ele atrag după sine anumite reacții.
Oksana Ionașcu, declarații rare din căsnicie
Cezar și Oksana Ionașcu
[Sursa foto: Facebook]Vedeta și Cezar Ionașcu au fost invitați recent în cadrul podcastului realizat de Gabriela Cristea, acolo unde au vorbit despre multe aspecte din relația lor, dar și despre un lucru neștiut până acum, și anume experiența cu soacra. Aceaasta a dezvăluit cum două femei puternice erau nevoie să îl împartă pe Cezar, iar în casă se simțeao atmosferă tensionată. ”A fost pentru mine prima experiență de contact mai îndelungat cu mama soacră. Eu sunt foarte relaxată în acest sens, nu am nici ce să împart… dar s-a simțit o dinamică de tensiune în perioada aceea, cu tot respectul, în care eram două femei puternice, teritoriale, care îl împărțeau pe acest mare domn. Eu sunt în același timp soția lui, nu am ce să îl împart pe Cezar cu nicio altă femeie. Eu îmi păstrez poziția mea neutră. S-a simțit în casă o dinamică tensionată, cine este șefa în casă? Până când, la un moment dat, unul dintre copii a zis: “În casa aceasta, mama e șefa”, a declarat Oksana Ionașcu.
Cezar și Oksana Ionașcu, dezvăluiri despre zvonurile din căsnicie
Oksana Ionașcu
Cei doi au fost întrebați și despre zvonurile din căsnicie care au apărut în ultima perioadă despre ei.
Cezar Ionașcu: Așa, așa am auzit și eu. (n.r. că ar fi călcat strâmb)
Gabriela Cristea: Și, până la urmă, realitatea care este?
Cezar Ionașcu: Este o realitate pe care o păstrez în intimitatea familiei.
Oksana: Realitatea este că noi doi trebuia, cu mult înainte de acel eveniment, să realizăm niște lucruri serioase și importante în viața noastră. Ne-am lenevit.
Gabriela Cristea: Sau ați obosit?
Oksana: Ne-am lenevit. Am intrat într-un platou de letargie umană, în care eram destul de obosiți, nedormiți, epuizați, neplimbați, din cauza multitudinii de griji și responsabilități, copii mici și toate cele. Cine are un copil mic știe cum e. Înmulțiți cu șapte. Îți ia capul razna! Efectiv, noi suntem bine. Eu, în fiecare zi, mă rog și îi mulțumesc lui Dumnezeu că noi încă am rămas așa, bine. Ceea ce s-a auzit, ca să răspund eu la această întrebare, s-a vrut ca lumea să afle, să cunoască, să interpreteze sau să rămână cu informația că Cezar a călcat strâmb. S-a vrut. S-a organizat.