Ozana Barabancea a povestit despre ce a simțit când tatăl lui s-a întors în viața sa, dar și ce a simțit în acele momente.
Ozana Barabancea are o poveste de viață cu adevărat impresionantă. Îndrăgita vedetă și-a pierdut mama la o vârstă fragedă și a fost nevoită să treacă peste această durere imensă. Invitată în cadrul emisiunii „În Oglindă”, Ozana Barabancea a vorbit despre toate încercările din viața sa, precum și cum a trecut peste ele, dar și cine i-a fost alături.
Aceasta și-a adus aminte despre cum a trecut peste zilele dificile ale Revoluției singură, dar și despre cum s-a simțit când tatăl său s-a întors acasă, după ce a fost plecat.
Ozana Barabancea a locuit ani întregi fără tatăl său
Cu doi ani înainte să se stingă din viață, tatăl Ozanei Barabancea a revenit în viața fiicei sale. Din păcate, bărbatul a murit pe masa de operație, în timpul unei intervenții chirurgicale la inimă.
Mihai Ghiță: Când tata s-a întors, ai avut din nou instinctul să îl cerți, când s-a întors din nou acasă? L-ai certat? Reproșul care a fost?
Ozana Barabancea: Da. De ce ne-ai părăsit?
Mihai Ghiță: A avut un răspuns?
Ozana Barabancea: Nu.
Mihai Ghiță: Când spui tu că nu prea vorbești cu tata și că l-ai iertat, nu e vorba de iertare aici. Oare faptul că nu ai primit răspuns până la vârsta asta de ce a plecat și nu ți-a spus să fie motivul care a rămas acolo?
Ozana Barabancea: Eu cred că bărbații sunt uneori lași. Eu cred că trebuie să îl iert și gata, fără explicații, fără tras la răspundere. Dacă aș fi avut o mamă care să mă domolească și care să spună: lasă, zi mersi că a venit.
Citește și: Probleme cu stomacul? Digestia dificilă...- stirilekanald.ro
Mihai Ghiță: Eu asta le spun tuturor copiilor care sunt la început de drum, cât de importantă este perspectiva de peste ani, cât se schimbă perspectiva, cât începi să înțelegi altfel situațiile care ți se par de netrecut la 20 de ani.
Ozana Barabancea: Și nu trebuie să ne reprimăm acel sentiment pur românesc și care este atât de nobil. Dorul. Sentimentul acesta de dor, mi-e dor de mama, mi-e dor de tata, mi-e dor de sora mea, mi-e dor, mi-e dor. Cât timp îi avem, măcar un telefon, dacă nu te duci până la ei, contează atât de mult. Pentru că noi trăim acum într-o societate care nu mai consideră familia celula de bază a societății, ne vor toți însingurați. Și totuși, această legătură între familie de fapt este susținută de vocea sângelui. Și vocea sângelui înseamnă dor”, a povestit Ozana Barabancea în cadrul emisiunii „În oglindă”.
