Christian Sabbagh a povestit despre povestit despre viața petrecută în mijlocul războiului, dar și despre cele mai grele experiențe din cariera sa.
Cristian Sabbagh a povestit despre viața de corespondent de război, care pentru el a fost ruptă ca dintr-un scenariu de film. Jurnalistul a bifat tot ce și-a propus, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal până la această vârstă.
“Eu am crescut în război, copilăria și adolescența mi-au fost marcate de război.” Christian Sabbagh, despre copilăria din mijlocul războiului
Cristian Sabbagh este unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști de investigație, iar reportajele senzaționale din zonele de război au făcut înconjurul țării.
“Când ești tânăr, nu te gândești la pericole, nu le percepi ca la maturitate. Eram fascinat la acel moment, era o nouă provocare, o profesie frumoasă. Țin minte că vedeam în filme eroi care erau corespondenți de război și mă inspirau astfel de personaje.
La început de drum, te încearcă o anumită anxietate, o stare de teamă, de disconfort. Au fost și situații în care am apelat la autorități și am depus plângeri sau m-am temut pentru viața mea. Cu timpul, au devenit obișnuință, pentru că au fost destul de multe amenințări. Chiar și oamenii care locuiesc în zone de război la un moment dat se obișnuiesc cu el, face parte din viața lor.
Niciodată nu am plecat cu gândul că voi muri. Întotdeauna m-am gândit că ai mei au nevoie de mine, că lumea are nevoie de mine și că mă duc într-o zonă de război doar ca să arăt ceea ce se întâmplă acolo. Oamenii au auzit de război, foamete, sărăcie și pot defini ce înseamnă fiecare, însă o imagine video redă cu adevărat drama prin care trec acei oameni. Și întotdeauna mi-am dorit să arăt oamenilor cât de important este ca noi să luptăm pentru pace.
“Nu aveam sentimentul de frică. Am fost la un pas de moarte atunci.” Christian Sabbagh, despre debutul în televiziune
Christian Sabbagh a povestit că perioada războiului pentru el era una normală, deoarece a crescut în mijlocul lui.
“Nu aveam sentimentul de frică. Îmi amintesc că atunci când începeau luptele ieșeam la balcon să văd ce se întâmplă. Avea tata o cameră de filmat cu casetă și încercam să filmez, aveam înclinații spre această zonă jurnalistică de pe atunci. Dar eram cumva feriți de pericole, pentru că locuiam lângă Ambasada rusă, care era foarte bine protejată. Dar mai cădeau bombe rătăcite sau gloanțe. Unul chiar ne-a intrat în living, noroc că nu era nimeni acolo la acel moment. Foarte mulți oameni au murit din cauza gloanțelor rătăcite. Înțelegeam că ceea ce se întâmplă distruge, ucide. Dar părinții încercau să îmi ofere o copilărie frumoasă, normală, să diminueze cât puteau ceea ce se întâmpla. Mergeam la magazine, îmi luau jucării, apăruseră primele console de joc, nu duceam lipsă de nimic. Nu doar părinții mei procedau așa, cam toți libanezii făceau aceste lucruri pentru a le oferi copiilor o copilărie cât mai aproape de normalitate."
Christian Sabbagh a povestit și despre debutul din televiziune, în care a fost la un pas să își piardă viața.
"Debutul în televiziune s-a întâmplat când am fost implicat într-un incident, în cel de-al doilea război din Serbia. Am fost la un pas de moarte atunci. Însoțeam un convoi umanitar al Crucii Roșii și convoiul a fost lovit de o rachetă care țintea podul pe care se afla convoiul. Prima mașină din convoi a căzut de pe pod, în ea se afla primarul Piteștiului de la acea vreme. Din fericire, a scăpat cu răni ușoare. Eu am filmat, și acele imagini au făcut înconjurul lumii. O agenție din Serbia a publicat știrea că toți cei din convoi au murit și am intrat la radio să dezmint informația, iar reportajele video pe care le-am făcut au fost difuzate la TV, și așa am pășit în lumea televiziunii.”, a mai povestit Christian Sabbagh.
