Pericolele neștiute din spatele carierei artiștilor. Prin ce a trecut Marian Mexicanu cu mai mulți ani în urmă. Artistul nu a uitat nici acum: „Au plecat toți, dar tu mi-ai făcut manevra asta.”
Pericolele neștiute din spatele carierei artiștilor. Prin ce a trecut Marian Mexicanu cu mai mulți ani în urmă. Artistul nu a uitat nici acum: „Au plecat toți, dar tu mi-ai făcut manevra asta.”
Marian Mexicanu a vorbit despre un eveniment nefericit care i s-a întâmplat la o cântare, în urmă cu peste două decenii.
Marian Mexicanu este unul dintre cei mai cunoscuți artiști de muzică de petrecere de la noi din țară, îndrăgit și mereu cu voia bună pe scenă. Onorează cu drag evenimentele publice și private la care este chemat și aduce zâmbetul pe buze tuturor celor care îl ascultă.
Cu toate acestea, meseria de artist vine, uneori, chiar și cu obstacole pe care le are de depășit, unele mai grele decât altele. Și aici nu vorbim doar despre faptul că o melodie nu este pe placul publicului, ci lucrurile pot merge mult mai departe de atât. În cadrul Un PODCAST mișto by Bursucu, Marian Mexicanu a vorbit despre ce a pățit un prieten, când a fost amenințat cu pistolul, dar și cum el s-a trezit la o petrecere cu un bărbat care i-a tăiat acordeonul în două cu un cuțit.
„Să zică cineva ridică mâinile și dacă ai mișcat, ai murit, să ia pistolul și să îți facă un portret din gloanțe, nu mie, unui prieten. La mine a venit odată prin ’98, au fugit toți lăutarii și am rămas eu cu un țambal. A venit unul cu o mustață lungă, ziceai că e avion, își ia zborul. A venit cu o lamă mare. A scos cuțitul și l-a băgat în acordeon, în burduf și a rămas acordeonul jumătate într-o parte, jumătate în alta.
A zis: „Au plecat toți, dar tu mi-ai făcut manevra asta.”, a povestit Marian Mexicanu în cadrul podcastului.
Marian Mexicanu, despre lipsurile cu care s-a confruntat în familie
Artistul a povestit, în același podcast, despre parcursul său până la a deveni cunoscut. A avut o copilărie cu multe lipsuri și a învățat 10 clase. “Provin dintr-o familie de muncitori, dintr-o familie un pic nevoiașă, n-am putut să ne facem plăceri, n-am avut plăceri. Am fost la școală, am învățat 10 clase, am fost 5 ani la rând, am fost și comandant de grupă… era primul rând, de exemplu, trebuia să fie al doilea sau al treilea elev cu rezultate înalte din clasă, eu vorbesc acum despre '79-'80. (…) Aveam un șnur roșu care era comandant de grupă, aveam un rând al meu pe care eu îl coordonam, comandant de detașament era roșu, am avut și din-acela. Aspiram, dar n-am avut timp, pentru că am început să cânt, și la comandant de unitate care era albastru, deci roșu, galben și albastru. Dacă vedeai pe timpul lui Ceaușescu un elev cu un șnur așa de culoarea respectivă, acela era premiant. Eu am fost premiant. De ce? Pentru că nu am avut telefoane, n-am avut mașinuțe, n-am avut bicicletă, n-am avut trotinetă, eram obligat.”, a mai povestit Marian Mexicanu.