Oana Roman a vorbit despre cum se descurcă în creșterea fiicei sale, dar și traumele prin care a trecut în fosta căsnicie.
Oana Roman a fost extrem de sinceră, iar într-un interviu pentru un post de televiziune, Oana Roman a vorbit despre responsabilitățile unei mame singure, cum se descurcă în creșterea fiicei sale și cum gestionează situațiile care apar în viața ei. “Nu e simplu deloc. Mai ales că eu nu am nici familie extinsă: mătuși, unchi, bunici.
Sunt doar eu. Am prieteni, într-adevăr, care sunt ca o familie și care mă ajută foarte mult și fără de care mi-ar fi, cu siguranță, mult mai greu. O am pe doamna Elena, care mă mai ajută acasă din când în când. Am oameni, dar greul, clar, stă pe umerii mei. Tot ce înseamnă, în primul rând, partea materială, toate cheltuielile, totul este în responsabilitatea mea. Și nu e simplu.
În același timp, trebuie să păstrez un anumit standard de viață cu care Isa e obișnuită. Eu câștig bine, nu mă plâng absolut deloc, dar trebuie să drămuiesc lucrurile foarte bine, să pun și bani deoparte, să avem bani și de vacanță, să plătesc și facturile, și cumpărăturile. Nu este tot timpul simplu. E așa, un fel de slalom printre toate lucrurile astea. Trebuie să mă și bucur de viață.
Mai trebuie să mai ies și eu cu prietenii. Nu e simplu. Sunt momente în care îmi spun: „Doamne, mi-e greu” și poate ar fi mai simplu dacă ar fi cineva cu care să mă pot sfătui, cu care să-mi pot împărți lucrurile”, a spus Oana Roman.
Tot în același interviu, Oana a vorbit și despre traumele din fosta căsnicie, spunând că a fost o eliberare să iasă din tot ce a trăit. “Traumele încă nu s-au vindecat și încă nu sunt pregătită să mă arunc în ceva de care nu sunt încă sigură. Există și o parte grea, dar, în același timp, e această libertate a mea extraordinară, în sensul în care nu trebuie să dau socoteală nimănui și pot să-mi organizez viața fix așa cum îmi doresc eu. Și asta e un câștig enorm. Ce trebuie să înțelegi este că eu nu sufăr după o relație, după relația pe care am avut-o. Dimpotrivă, a fost cea mai mare eliberare și cea mai mare bucurie și liniște pentru mine. Doar că au fost niște ani cu niște traume îngrozitoare, care încă se vindecă. Nu e vorba de dezamăgire, e vorba de o traumă, de niște ani de abuz îngrozitori, care cu siguranță au lăsat urme. Și, evident, te gândești că nu mai vrei să trăiești niciodată chestia aia. Pui în balanță plusuri și minusuri și spui: „Ok, aleg.” Este o alegere personală să fiu încă așa, pentru că sunt liberă și asta e neprețuit”, a mai povestit Oana Roman.