Cu o experiență impresionantă în industria frumuseții, noul jurat de la emisiunea "Bravo, ai stil!" se numără printre cei mai renumiți makeup artiști din țara noastră.
Alexandru Abagiu, cunoscut pentru stilul său boem și extravagant, a crescut într-o familie cu o educație strictă impusă de părinții săi. Într-un interviu acordat Kanal D, vedeta a dezvăluit ce i-a lipsit cel mai mult în copilărie.
Alexandru Abagiu, o copilărie atipică
Cu un stil boem, extravagant și un talent remarcabil, Alexandru Abagiu reprezintă visul oricărei femei de a avea ocazia de a-și încredința chipul în mâinile sale măiestre. Este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați makeup artiști din țara noastră, fiind alegerea neîndoielnică a vedetelor atunci când doresc să strălucească într-un mod impecabil.
Invitat în cadrul podcastului moderat de Ilinca Vandici, colega sa de la emisiunea „Bravo, ai stil!”, Alexandru Abagiu, vedeta Kanal D, s-a deschis într-un mod emoționant și a făcut mărturisiri sincere despre familia sa și perioada copilăriei. El a dezvăluit că a crescut într-un mediu în care educația strictă era o prioritate, având un tată avocat și diplomat, și o mamă cadru medical. Aceste aspecte au contribuit la o copilărie în care accentul se punea mai mult pe studiu decât pe joacă, oferindu-i o experiență relativ atipică.
Întrebat despre motivele pentru care părinții săi nu au dorit inițial să-l susțină, Alexandru Abagiu a oferit următoarea explicație:
„Pentru că erau prea ancorați într-un vis al unui..tatăl meu este avocat și diplomat de profesie iar mama cadru medical, toată viața mea am trăit într-un cerc restrâns, unde joaca nu era neapărat interesantă, ni se recomandau mai degrabă cărți. Nu mi se cumpărau jucării, mi se făceau cadouri o vizită la Luvru, ce sunt azi sunt datorită acelui tip de educație, dar copilul din mine avea nevoie și de momentele alea de joacă..”, a explicat vedeta, la podcastul Ilincăi Vandici.
Juratul a fost făcut la bătrânețe
Alexandru Abagiu a povestit că părinții săi, în vârstă de 90 și, respectiv, 85 de ani, erau mai înaintați în vârstă atunci când el și fratele său au fost făcuți. Din cauza acestei diferențe de vârstă și a situației lor de pensionare, nu au avut oportunitatea să se joace cu ei sau să se implice activ în educația lor.
În timpul copilăriei, au petrecut mult timp citind cărți, deoarece nu se uitau la televizor. Alexandru consideră că aceste aspecte au influențat experiența lor de copilărie, dar crede că primim în viață ceea ce ni se este destinat.
„Tatăl meu are 90 de ani, mama 85, am fost făcut la bătrânețe, nu au fost părinții care să se poată juca cu noi, să se pună la mintea noastră..tatăl meu deja era pensionat când mergeam la grădiniță. Nu ne uitam la TV, deși aveam tv color, eu și fratele meu ne-am petrecut timpul citind cărți. Au fost aceste minusuri ale copilăriei care și-au spus cuvântul. Cred că primim ce ne este scris să primim”, a mai spus Alexandru Abagiu.
