Nicolae Furdui Iancu, despre absența tatălui din copilăria sa și cum reușea mama lui să suplinească lipsa acestuia. „Nu am beneficiat de prezența lui.”
Nicolae Furdui Iancu, despre absența tatălui din copilăria sa și cum reușea mama lui să suplinească lipsa acestuia. „Nu am beneficiat de prezența lui.”
Nicolae Furdui Iancu a vorbit despre absența tatălui său din copilărie.
Mult îndrăgitul și emblematicul nume al folclorului românesc, Nicolae Furdui Iancu, a făcut o retrospectivă a copilăriei sale și a povestit, în cadrul podcastului Cu ai mei, realizat de Iuliana Tudor, despre cea care i-a fost model prin felul de a fi și de a se comporta în ziua de azi.
Mama lui, prezentă mereu în viața artistului și a surorii sale, a reușit să suplinească lipsa tatălui, deoarece acesta era conducător auto și toată ziua era plecat. Petrecea timp doar duminica în prezența lui și spune că atunci când nu ascultau, mama lor îi speria cu faptul că tatăl lor trebuie să se întoarcă. „Mama mea a fost model, în felul meu de a fi și de a mă comporta, ea a avut greutate.
Tata era foarte mult plecat. Nu am beneficiat de prezența lui. Tata era conducător auto. Pleca dimineața la ora 5 și se întorcea seara, nu avea ore fixe de 8 ore de serviciu. Eram în prezența lui doar în weekenduri, el era scurt, doar duminica, atunci se muncea și sâmbăta. Suplinea mama, reușea. (nr. lipsa tatălui) Mama era suficient să ne spună: „Lasă, dacă nu ascultați, vine el taică-tu acasă.”,
a povestit Nicolae Furdui Iancu.
Nicolae Furdui Iancu, despre cum arătau posturile alături de bunici
Tot despre copilărie a vorbit artistul, în urmă cu ceva timp, în cadrul unei emisiuni TV, acolo unde a dezvăluit cum arăta perioada de post în casa bunicilor, lângă cei care a stat și el în copilăria lui. Regulile stricte nu au lipsit din familie, iar atunci când urma perioada de mare sărbătoare, toată vesela era spălată și dezinfectată cu cenușă, pentru a nu rămâne niciun strop de grăsime animală. “În momentul în care pregăteau de post, toată vesela era spălată și dezinfectată cu cenușă ca să nu mai rămână urme de grăsime animală. Se intra în post și se gătea doar de post, fie de Crăciun, fie de Paște, de Sfântul Petru, de Sfânta Maria. În general postul Paștelui care e cel mai lung și cel mai sever.”, a povestit Nicolae Furdui Iancu.