Sanda Țăranu a vorbit despre căsnicia cu soțul ei și ce anume îi lipsește din acea perioadă.
Cunoscuta actriță, jurnalistă, traducătoare și fostă voce de radio și televiziune, Sanda Țăranu, a fost una dintre cele mai apreciate crainice TV, iar aceasta a ieșit din lumina reflectoarelor în anul 1998. De atunci, a continuat să colaboreze ca narator al unei emisiuni cunoscute, dar și traducător, fiind una dintre cele mai cunoscute voci de pe micile ecrane. Din punct de vedere personal, aceasta a fost o căsătorită cu tenorul liric Nicolae Țăranu, care s-a stins din viață cu mai bine de un deceniu în urmă, însă chiar și așa, îl simte de fiecare dată aproape, iar legătura
Sanda Țăranu, despre motivul pentru care nu a plâns la înmormântarea soțului
Citește și: Sanda Țăranu, operată de urgență. Care este starea sa de sănătate
În cadrul unui interviu TV, Sanda Țăranu a vorbit despre decesul soțului ei, dar și cum a fost căsnicia lor în perioada în care erau împreună. Mărturisește că îl simte aproape în fiecare moment și nu suferă de singurătate, iar atunci când a fost înmormântarea lui, nu a plâns, tocmai pentru a nu da satisfacție celor prezenți la tristul eveniment. Își amintește cu drag cum îi aducea de fiecare dată acasă câte o carte din care să citească, iar acum recunoaște că îi lipsesc aceste lucruri.
“ Am fost tot timpul unul cu altul, unul pentru altul și așa de tare m-am obișnuit, încât îl simt și acum și am sentimentul că e lângă mine. Cred că și acesta este motivul pentru care nu sufăr de singurătate. Tot timpul îmi aducea ori o carte, nu să citesc toată cartea, să citesc un paragraf din cartea respectivă, dintr-un articol sau dintr-o revistă. Uneori îmi aduceți câte o poezie, foarte frumoasă. Acum îmi lipsește asta. Asta este, dar e lângă mine. Abia acum îmi dau seama ce mult a însemnat pentru mine. Liniște, echilibru, plăcerea de a fi împreună, nu m-am plictisit niciodată. E foarte important să nu te plictisești. Pe urmă sunt foarte multe tentații în viața asta. Poate că am simțit, dar ce pui în loc? Întotdeauna făceam comparații și îmi spuneam: “soțul meu nu ar face așa ceva.”
