Motivul pentru care Nicolae Furdui Iancu nu se confesează prietenilor săi și nu își spune niciodată problemele sufletești. „Descărcarea sufletească e spovedania la preot.”
Motivul pentru care Nicolae Furdui Iancu nu se confesează prietenilor săi și nu își spune niciodată problemele sufletești. „Descărcarea sufletească e spovedania la preot.”
Nicolae Furdui Iancu a vorbit despre relația cu prietenii și de ce nu merge spre ei niciodată pentru a se confesa.
Nicolae Furdui Iancu, îndrăgitul și cunoscutul interpret de muzică populară, o prezență scenică prin care impresionează de fiecare dată, a vorbit, în cadrul podcastului Cu ai mei, realizat de Iuliana Tudor, despre prietenii pe care îi are și a fost întrebat cum se raportează la aceștia în momentul în care dorește să se confeseze cuiva.
Interpretul de muzică populară a mărturisit că în momentul în care are o problemă, nu aleargă spre prieteni pentru a le povesti, ci vorbește despre el doar într-un context deja existent. Pentru descărcarea sufletească, artistul preferă să meargă la biserică. „E foarte greu în ziua de azi, în afara familiei, să îți găsești un confident loial, cinstit. Am (nr. prieteni). Dar ne spunem lucrurile cu măsură. Nu alerg. Dacă se întâmplă să spun ceva, spun dacă se nimerește, dacă este în context.
Dar nu în momentul în care să am o problemă să simt nevoia repede să mă duc să-i spun prietenului problema mea. Adică într-o discuție, când povestim fiecare despre noi, dacă se nimerește să spun ceva, spun. Dar nu neapărat să simt nevoia să fug, să mă plâng la lume. Mai ales, nu consider că e demn să mergi să te plângi la cineva, în afara familiei. Nu poate să te ajute când ai problemele tale.
Descărcarea sufletească e spovedania la preot.”, a povestit Nicolae Furdui Iancu.
Cunoscutul interpret de muzică populară a povestit, în cadrul unei alte emisiuni, despre cum a arătat copilăria lui și cum simplitatea l-a înconjurat de fiecare dată, alături de familie. „Părinții mei erau oameni simpli. Tata era conducător auto. Nu mai este în viață tata, dar mama încă trăiește. Mama era casnică. O familie de muncitori. Eu mai am o soră. Am avut o copilărie frumoasă. Simplă, dar frumoasă. Când aveam 5 ani părinții s-au stabilit la Abrud, iar bunicii au rămas în satul Poiana, cam la 8 km. Acolo m-am născut eu și mergeam în vacanță la bunici. Începeam să cunosc ceea ce vedeam în jurul meu. Eu în jurul meu nu am văzut decât câmp și pădure. Umblam desculț vara, prin iarbă, prin rouă. Aveam animale, bunicii mei aveau animale, iar eu aveam grijă de animale .”, a povestit artistul.