Monica Pop a vorbit despre momentul în care familia i-a cunoscut viitorul soț și depresia prin care a trecut, odată cu trecerea în neființă a bunicii sale.
Monica Pop, cunoscutul un medic oftalmolog, și-a deschis sufletul, în cadrul podcastului realizat de Alexandru Constantin, și a vorbit despre momentul în care a făcut cunoștință familiei cu cel care avea să-i devină soț. Mama acesteia a ținut să stea de vorbă cu bărbatul din viața fiicei sale și să-i spună cum este ea cu adevărat, dar să îl și informeze de faptul că trece printr-o depresie.
“Când l-am cunoscut pe soțul meu la Spitalul de Urgență unde mama lui a fost pacientă, i-am spus mamei că am cunoscut pe cineva și că probabil vom rămâne împreună și să vină să-l cunoască. Mama a venit cu avionul de la Bacău și când l-a văzut pe soțul meu, zice: “dumneata ai avut o pneumonie.” Mama era pneumoftiziolog. Ea nu l-a văzut în viața ei.
Monica Pop, despre depresia de după moartea bunicii sale
Renumitul medic a vorbit și despre depresia în care se afla chiar în perioada în care l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină partener de viață, depresie cauzată de pierderea bunicii sale care a crescut-o de când s-a născut. A mărturisit că au fost momente cumplite pentru ea, peste care nu credea că va putea să treacă, iar ochii bunicii sale au fost motivul pentru care ea și-a dorit să fie medic oftalmolog.
Citește și: De ce slăbitul devine tot mai dificil după 35 de ani- stirilekanald.ro
“Eu eram foarte depresivă atunci pentru că murise bunica și aia a fost cea mai urâtă perioadă. Aș fi vrut să uit, dar asta nu pot să uit niciodată pentru că într-o dimineață am găsit-o fără viață la baie și asta n-am să uit niciodată. A fost cel mai îngrozitor lucru care mi s-a putut întâmpla, eu credeam că viața o să mă păstreze alături de ea tot timpul și că o să trăiască tot timpul, și, deși aveam un prieten care era cardiolog și care tot îmi spunea: “Vezi că într-o zi…. “Să nu vorbești cu mine, dacă vrei să mă mai vezi să nu vorbești.” Am făcut o depresie atunci. Nu știu cum, am crezut că nu o să trec niciodată de asta. Bunica mă creștea de la 6 săptămâni, de la vârsta de nou-născut și am stat tot timpul, iar când am intrat la facultate, a venit aici de la Cluj și a stat cu mine. Când s-a stins, aveam vreo 27-28 de ani ceva. Nu m-am așteptat și atunci a fost absolut îngrozitor. În primul rând, că am încercat să-i fac resuscitare, dar nu am reușit și, la un moment dat, auzeam cordul și am crezut că a pornit cordul, dar era cordul meu care făcea așa. A fost îngrozitor, vă spun, și credeți-mă că dacă m-a mai întrebat cineva despre asta, ani și ani nu am putut decât plânge și nu puteam să relatez pentru că a fost ceva… Nu-mi imaginam că se poate trăi fără ea. A fost un om simplu, dar întotdeauna a știut să dirijeze pe toată lumea și blândă. Încă ceva foarte frumos, bunica avea cei mai frumoși ochi albaștri din lumea asta, de aceea am făcut oftalmologie sau și pentru asta și i-am căutat ochii la sute de mii de pacienți.”, a mai povestit Monica Pop.