Marina Almășan a lăsat un mesaj emoționant pe rețelele de socializare, după ce un prieten drag al jurnalistei s-a stins din viață. Aceasta a lăsat și un ultim mesaj pe care l-a primit de la el.
Jurnalista a lăsat pentru câteva momente postările fericite cu care obișnuia în spațiul public și a anunțat pierderea unui bun prieten, cel cu care a făcut echipă ani la rând în televiziune. Acum, aceasta este extrem de tristă pentru ce s-a întâmplat și a lăsat câteva gânduri. “Radu a murit fără mine. Mi-e rușine de mor, că nu am apucat să-l îmbrățișez, la „plecare”. Aproape că mi-e teamă să mă mai numesc „prietena” lui: un prieten adevărat nu are voie să afle de pe Facebook că omul care i-a fost atât de drag a zbughit-o, pe șest, spre o altă
lume. Da, știam că Radu are probleme de sănătate- le avea de ani de zile, de când făcea oarecum parte din echipa mea de la TVR, unde scria excelente texte de umor, pe care nu le savurau numai telespectatorii, ci întreaga noastră echipă, atunci când le lecturam, cu voce tare, la ședințele de redacție. Pe Radu l-am îndrăgit, cred, datorită tatălui său, memorabilul dramaturg Ion Băieșu. Generațiile adulte țin minte schetch-urile cu „Tanța și Costel”, de la începuturile alb-negru ale Televiziunii Române.
Dar și piesele geniale, semnate „Ion Băieșu”. Țin minte cum, adolescentă fiind, tata mi-a adus de la Casa Scânteii o carte semnată „Ion Băieșu”, autograful începând cu niște cuvinte care m-au trimis direct în leșin: „Marinei Almășan, care va deveni cândva o mare scriitoare”. Desigur că-i fuseseră sugerate de tata, care era prieten cu Băieșu. Dar eu m-am simțit brusc tare importantă: însuși Ion Băieșu, pe care îl adoram, mi-a pronosticat un lucru fabulos.
Peste decenii l-am cunoscut pe Radu, fascinată de talentul său literar și necontenind să-l consider așchia care nu sare departe de trunchi.
Marina Almășan[Sursa foto: Facebook]
Din păcate, Radu era un om mult prea modest, prea în banca lui. Nu era făcut pentru vremurile care veniseră peste noi și în care, dacă nu aveai tupeu, puteai muri, bine mersi, cu talentul în brațe. Decenii a durat și colaborarea noastră, Radu scriindu-mi, cum spuneam, cele mai strălucite texte de umor pentru emisiunile mele.
Eram și prieteni de familie, pentru că micuța Bubu, a soților Băieșu, era de-o seamă cu Victoraș, ceea ce ne-a apropiat și mai mult. De fapt, și Erika, actriță la Național, m-a ajutat în nenumărate emisiuni, interpretând cu talent personaje din „reconstituirile” mele. În ultima vreme, dialogurile noastre au devenit, din păcate, pline de dezamăgiri reciproce: fiecare îi plângea pe umăr celuilalt despre câte ceva: necazuri profesionale, personale; cele mai dese erau problemele lui de sănătate, care deveniseră un laitmotiv.
Singurele pasaje de bucurie ale conversațiilor noastre erau cele legate de copii. Bubu devenise o tânără strălucitoare, vorbea fluent japoneza, iar Radu, știindu-mi contactele dese cu această țară, îmi mai cerea câte un sfat, câte o relație. La rându-mi, îi povesteam despre Victoraș, despre Marinuș. Copiii, se știe, îi apropie pe părinți. Așa însă cum se întâmplă deseori în viață, problemele fiecăruia ne-au îndepărtat, puțin câte puțin. Și totuși n-am să uit cât de strânsă ne-a fost îmbrățișarea acum ceva ani, când, la lansarea CD-ului cu cântece pentru copii al lui Mihai Alexandru, l-am întâlnit pe Radu, în curtea Muzeului Literaturii
Române, unde lucra de ceva ani. Și, iată, aflu cu întârziere că Radu „a plecat”. Inopinat. Probabil „inopinat” pentru mine; cine știe ce chinuite i-or fi fost ultimele luni... A plecat însă în liniște, într-o modestie cuminte în care numai oamenii de valoare știu să-și înfășoare și viața, și desprinderea de aceasta. Mă aflu la mare și m-am frământat mult dacă mai au rost aceste rânduri. Nici măcar n-am la îndemână nici arhiva de fotografii, nici pe cea video, în care sigur aș fi găsit o fotografie care să ne fi alăturat, într-una din prețioasele și atât de desele noastre întâlniri.
Am dat însă o „căutare” în căsuța poștală și am ales, la întâmplare, un mesaj de acum 16 ani. L-am recitit, cu o lacrimă în colțul ochiului. O pun pe seama brizei ce bate sărat dinspre mare, pe balconul locuinței lui Sorin. Dar eu știu că, de fapt, nu e acesta motivul „vizitatorului” din colțul ochiului meu. Ci, mai degrabă, buchetul de regrete pe care-l așez deasupra amintirilor ce mă leagă de acest om: un scriitor genial, o inimă chinuită, un trup măcinat de suferințe, o ființă cu un suflet atât de bun, aproape nepământean, cum nu încape în niciun șir
de cuvinte, oricât de meșteșugite le-aș dori. Iar regretul cel mai mare a fost că prea puțină lume a apucat să-l cunoască pe Radu. Pentru că oamenii buni trăiesc „în liniște” și pleacă tot așa. Sper ca Radu al nostru să fi ajuns într-un loc în care să-și găsească adevărata liniște. Și să știe că prețuirea mea pentru el a rămas tot aici, intactă. P.S. Egiptenii au o vorbă: „Oamenii mor cu adevărat atunci când nimeni nu mai vorbește despre ei”. Îți promit, Radu, că mă voi strădui să te țin în viață! Iar acum îi redau mesajul. Nu are nimic genial într-însul: e doar un schimb de gânduri între doi prieteni, pe care i-a unit dragostea pentru oameni și pentru cuvântul scris”, a scris Marina Almășan pe pagina ei de Facebook.
Ce mesaj i-a transmis prietenul Marinei în urmă cu mai mulți ani
Jurnalista a continuat mesajul postat pe Facebook cu scrisoarea pe care prietenul ei i-a trimis-o în anul 2014, atunci când s-a gândit la ea. “Bună, Marina. N-am mai vorbit de mult, dar m-am gândit la tine și la toate greutățile prin care treci (de fapt, știi lucrul ăsta). Cred că ți-e foarte greu și cu munca, și cu Victoraș. Sper să mai ai pe cineva care să te ajute când ți-e greu. Bine că îi ai pe părinții tăi lângă tine. Nici nu știi ce mult contează. Bubu nu i-a cunoscut pe părinții mei deloc și tare mult mi-ar fi plăcut să se întâmple asta (cred că și lor, pentru că Bubu e un copil deosebit. Cuminte și de o bunătate și sensibilitate absolut minunate). Marinuș cred că e bine, la bursă, în Canada. Face ce și-a dorit și sunt convins că și tu îl ajuți cu tot ce poți. În rest, ce pot să-ți mai spun? La Muzeu e destul de nasol, pentru că suntem în prag de evacuare, clădirea a fost revendicată și câștigată de o mafie imobiliară, iar primăria nu are nici cea mai mică intenție de a o salva, deși existau nenumărate variante (a cumpăra clădirea era foarte simplu, iar pentru bugetul P.M.B. era ca o pișcătură de purice). Pur și simplu nu îi interesează soarta acestei instituții.
Am presimțiri sumbre și nu m-ar mira să urmeze desființarea. De fapt, nici la TVR nu pare să curgă lapte și miere, așa că vorbesc de funie în casa spânzuratului. Eu îmi văd de treabă în continuare la Editură, dar nu prea mai am niciun entuziasm. Nu află nimeni dacă scot vreo carte importantă, iar satisfacțiile sunt minime, că de bani ce să mai vorbim (am o leafă de 1110 lei pe lună, asta în condițiile în care numai gazele mi-au venit 1400 pe februarie). Mă gândesc să mă reapuc de meseria mea de regizor, pentru că altfel o să mă tâmpesc definitiv. Tot scriu fel de fel de proiecte, dar parcă nu mai am chef. Simt nevoia de un imbold. Apropo, s-a apucat un regizor de la voi (Ion Goștin, îl cunoști?) să facă o adaptare după o piesă de-a lui taică-meu și am zis că da, ce să fac?! (pe niște bani de nimic, evident.) Și cam asta este. Sper că tu ești ceva mai bine și că privești cu optimism viitorul. Îți urez un Paște cât mai fericit și cât mai multe motive de bucurie de-acum încolo. Cu drag, Radu, Erika și Bubu 18 aprilie 2014”, a fost mesajul de la prietenul ei, primit cu mulți ani în urmă.
Marina Almășan a lăsat un mesaj emoționant pe rețelele de socializare, după ce un prieten drag al jurnalistei s-a stins din viață. Aceasta a lăsat și un ultim mesaj pe care l-a primit de la el.
Adriana Bahmuțeanu, apel disperat din fața casei lui Silviu Prigoană. Fiul ei nu s-a prezentat la programul de vizită. Vedeta, extrem de îngrijorată: “Nu știu ce se întâmplă, dacă e în viață.”
Diana Puiu20 iulie 2026Actualizat: 20 iulie 2026, 12:36
Adriana Bahmuțeanu este extrem de îngrijorată pentru fiul ei, asta pentru că băiatul vedetei nu s-a prezentat la ora de vizită și nu știe ce s-a întâmplat cu minorul.
