Mama artistei este îngropată la Ierusalim, iar de fiecare dată când ajunge acolo, merge la mormântul ei. „Dumnezeu s-o odihnească. Mama mea este îngropată la Ierusalim. De câte ori mă duc, merg și la ea. Mama mea a fost o micuță alintată, care ne-a crescut pe noi, pe mine și sora mea. Tăticul a adorat-o și a ținut-o acasă pentru a avea grijă de noi. Acum, mamele, nevestele, săracele, trebuie să muncească și să se spetească pentru a fi familia.”
, a povestit Mirabela Dauer.
copilăria artistei. Dincolo de viața de pe scenă, unde este mereu iubită și apreciată, Mirabela Dauer are și o parte ascunsă a perioadei din copilărie, despre care nu preferă să vorbească foarte des. „Până la 3 ani, l-au luat pe tata, l-au săltat și l-au băgat la pușcărie. N-am avut o copilărie frumoasă, noroc cu unchiul nostru, ziarist, dat afară. Eu m-am născut evreică și tăticul meu a avut o funcție pe la Ministerul Comerțului.
Dar comunist. Tatăl meu a fost un comunist nebun, credea în chestia asta, dar era un comunist frumos, un altfel de comunist. Nu ce s-a întâmplat, altfel. Dușmanul poporului. I s-a înscenat. Mama mea, fiind o mică alintată, că tata n-a lăsat-o la muncă niciodată, unchiul meu a avut grijă de noi. A trebuit să muncească la un magazin sora mea. Căra coșuri. Ajuta la diferite magazine. Restul, avea grijă unchiul meu.
Ultima imagine pe care am avut-o cu tata a fost în pușcărie la Văcărești, pe deal. În mijloc era gardianul, după gratii tata, eu în față. Stăteam în brațe la unchiul meu, la grilajele alea și făceam „Tăticul meu, tăticul meu.”, a povestit Mirabela Dauer.
