Ce dialog impresionant a avut unul dintre frații Graur cu mama lui.
Frații Graur au o relație specială cu mama lor, care i-a născut la vârsta de 41 de ani. Cei doi gemeni, Iosif și Beniamin, au recunoscut în repetate rânduri că sunt foarte apropiați de cea care le-a dat viața și că sunt foarte „mămoși”, după cum recunosc.
În timpul vizitei la casa părintească, unul dintre frații Graur i-a dezvăluit mamei sale că aceasta este persoana lui favorită și i-a explicat și de ce.
Ce sfat a dat mama gemenilor Graur
Zilele trecute, în cadrul unei emisiuni TV, gemenii Graur au dezvăluit că, la doi ani după ce intrase la menopauză, mama lor a aflat că este însărcinată și a fost o mare surpriză pentru ea. Din acest motiv, a fost mereu apropiată de cei doi, ei fiind și cei mai mici.
Frații Graur: Deci tu ești persoana mea favorită. Da.
Mama fraților Graur: eu nu mai sunt copil. Vezi tu, mai ești copil și poți să fii copil cât voi trăi eu. Dar după ce trăiesc eu, ești o persoană, ești un număr, un om. Pentru că mămica ta a murit. Nu, probabil majoritatea copiilor, primul cuvânt când încep să vorbească este mama, pentru că mama stă lângă copil. Tata e tot plecat, dar mama vorbește cu el, în ciuda faptului că el nu știe să vorbească și se întipărește în ființa lui cuvântul mama.
Frații Graur: De fiecare dată, mami, când vorbesc despre tine, mă emoționez foarte tare, pentru că noi suntem mămoși, mai ales noi doi, gemenii, suntem foarte mămoși. Și oricât de mare aș fi pentru tine, tot copilul tău rămân. Uite cum te-aș descrie eu pe matale, Mami. E femeia aia simplă de la țară, pe care dacă o cauți, probabil o găsești prin grădină. După cum vedeți, am găsit-o în grădină.
Citește și: Femeie lovită de trăsnet când făcea plajă: „Soțul ei...- stirilekanald.ro
Mama fraților Graur: Și iarna, adăugăm și iarna.
Frații Graur: Și nu mai stă. N-a stat o viață întreagă. A crescut nouă copii. Nouă. Și acum când mă gândesc la asta, nu înțeleg de unde a avut atâta putere și cum a reușit să-i crească. Știu doar că noi am avut mereu mâncare pe masă, am avut haine curate, am avut o casă în care să ne întoarcem și am avut o mamă care, indiferent cât era de obosită, tot mai putea puțin pentru noi.
Dar cel mai mult îmi amintesc rugăciunile ei. Mama s-a rugat mult pentru noi și se roagă. Și a plâns și plânge mult pentru noi în rugăciuni. Am auzit-o de atâtea ori spunându-ne numele în rugăciune. Și nu știu dacă există pe lumea asta o formă mai mare de iubire decât să auzi un om rugându-l pe Dumnezeu pentru tine cu lacrimi. Iar pe mine și pe fratele meu geamăn, Doamne, cât ne mai iubește. Uneori mă uit la ea și o întreb: „Mamă, da tu cât poți să ne iubești atât de mult? Eu știu deja răspunsul. Cred că ne-ar da și ultima bucățică de pâine. Cred că și-ar da inima dacă am avea nevoie de ea. Așa e mama.
