"Mama a fost amantă. Eu sunt amantă! Deja intuiesc că mă condamnaţi" - Povestea adevărată a unei românce

Societatea noastră ipocrită urăşte amantele. Am înţeles asta citind ce reacţii au avut multe dintre cititoarele dumneavoastră la scrisorile unor femei care au mărturisit că trăiesc cu bărbaţi însuraţi. Totuşi nu înţeleg de ce vă grăbiţi să aruncaţi cu pietre?

Vi se pare că ăsta e cel mai rău dintre păcate, dar uitaţi că dacă e să existe o vină în aceste relaţii ea e împărţită şi cu bărbatul respectiv, şi cu femeia care legal îi e sortită. E o relaţie în cel puţin trei, în care fiecare deţine câte o bucată de fericire şi o bucată de păcat.

Personal nu consider că cineva are o vină, ci doar că astea sunt legile firii: oamenii devin monogami doar prin constrângere. Niciun bărbat de pe lumea asta nu va refuza o altă femeie, dacă va avea ocazia să aibă măcar o aventură, niciunul nu rămâne fidel mai mult de trei ani, cât dureaza dragostea. Aşa că nu vă amăgiţi cu morala doamnelor. Şi mai ales nu spuneţi niciodată niciodată.

Eu provin dintr-o astfel de relaţie.

Mama a fost căsătorită câţiva ani. Nu s-au înţeles, soţul ei a fost şi el un bărbat ca oricare, dar care spre deosebire de alţii care au mai multe amante, el se însura cu fiecare femeie pe care o iubea. Aşa că mama a fost a treia dintr-un lung şir de neveste. Nu ştiu dacă erau disperate.

citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>