Ce a dezvăluit Luminița Anghel despre ultimele luni din viața surorii sale, care a murit la numai 65 de ani.
Luminița Anghel a făcut primele declarații despre pierderea surorii sale, de care a fost extrem de apropiată. Îndrăgita artistă a făcut mai multe dezvăluiri despre sora sa și despre ce regrete are în urma acestui eveniment atât de trist din viața sa.
Invitată în cadrul emisiunii lui Cristi Brancu, Luminița Anghel a dezvăluit că regretă faptul că nu a petrecut mai mult timp cu sora sa și că
Sora Luminiței Anghel a lăsat în urmă o fiică
Sora Luminiței Anghel s-a stins la vârsta de 65 de ani și a lăsat în urma sa o fiică de care artista este foarte apropiată.
Sora mea era o persoană foarte discretă, deloc atașată de lumea mondena și deloc inclusă în nimic care să țină de publicitate. A avut o viață absolut obișnuită, ca să nu spun normală, nu știu cum e corect, că tot mă contraziceau profesorii la facultate.
Citește și: Probleme cu stomacul? Digestia dificilă...- stirilekanald.ro
Cristi Brancu: Ce a profesat?
Luminița Anghel: Nimic, pentru că a avut un soț foarte gelos, care nu a lăsat-o să facă nimic. Dar Dumnezeu să-l ierte. S-a prăpădit acum 15 ani. Și din acest motiv ea nu a avut o viață socială. De niciun fel, doar familia și atât. Are o fată, nepoata mea, Lavi, pe care eu am iubit-o foarte mult. Și când era mică am scos-o puțin în lume prin prisma călătorilor mele. Am luat-o cu mine în turnee. Și de care, iată că această pierdere m-a apropiat din nou pentru că ea are 38 de ani acum, dar mă bucur că i-am rămas eu, mulțumim la fel, i-am rămas eu în viață și o să încerc să fiu foarte aproape de ea, măcar atât, acum, în ultima perioadă. A fost o veste care mi-a resetat puțin viziunea despre viață, pentru că eu mi-am înmormântat amândoi părinții într-o perioadă de glorie profesională și fiind pe umerii mei această povară și financiară și de organizare și de tot ceea ce ține o pierdere a unui părinte drag, că eu am fost într-o relație extraordinară cu amândoi, nu mi-am minteam să mă fi afectat atât de tare imaginea lor cu mâinile pe piept, cum m-a afectat acum imaginea ei. Și nu pentru că ea e mai tânără și a fost nedreaptă pierderea, ci pentru că n-am avut timp să observ detaliile astea. Pentru că eram tot timpul prea preocupată. Să am grijă de aia, să plătesc acolo, să mă duc de aia, să fie toată lumea mulțumită. Ce zic oamenii, ce zic știi ce înseamnă lucrul ăsta. Și se transformă tot acest ritual în ceva ce te îndepărtează de la emoția propriu-zisă.. N-apuci nici să plângi.