TCC fac parte din „terapiile scurte“. Terapia cognitiv-comportamentala nu este interesata de istoria pacientului si nici de copilaria lui. TCC se concentreaza mai curand asupra rezolvarii eficiente a unor probleme precise.
Terapeutul ii poate cere pacientului sa isi descrie ziua, de dimineata pana seara, si sa intocmeasca o lista cu momentele care il angoaseaza cel mai mult. Pornind de la cea de-a treia sau a patra sedinta, terapeutul si pacientul elaboreaza impreuna un „contract” de sarcini, dublat de o „agenda”, in scopul de a modifica progresiv comportamentul pacientului.
Principiul major: trebuie sa existe un acord prealabil intre terapeut si client cu privire la „temele pentru acasa“. Daca acestea i se par prea dificile acestuia, e bine ca ritmul sa fie incetinit, esentiala fiind reusita, chiar daca se fixeaza obiective mai modeste.
Terapeutul se implica: pune intrebari, face observatii, da sfaturi, face referiri la „contract”. De asemenea, raspunde la intrebarile pacientului si ii ofera lamuriri care il pot ajuta sa isi inteleaga tulburarea si sa gaseasca solutii pentru a o depasi.
In cazul angoaselor, fobiilor, atacurilor de panica sau al obsesiilor cu un caracter de urgenta (care, de exemplu, il pot impiedica pe pacient sa se duca la serviciu sau sa iasa din casa), este practicata uneori exclusiv terapia comportamentala: clientul invata sa se relaxeze pentru a ajunge la o desensibilizare in raport cu obiectul care ii provoaca teama.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
