Cuvantul uniforma ma trimite cu gandul la camasa alba , sarafanul negru si costumul sacou-pantalon al baietilor din liceu.Toata lumea fugea de uniforma! Eu nu. O purtam cu placere. Cu mare placere.
Imi amintesc cu drag de sarafan. Era simplu si foarte confortabil.Imi placea mult si costumul baietilor la un rand de nasturi cu acea linie curata.Iar de camasa alba am fost pur si simplu indragostita. Sunt si acum (pot spune ca am o adevarata colectie de camasi albe).
Sigur materialele nu erau de cea mai buna calitate dar nu vedeam asta. Ceea ce sesizam era un ansamblu estetic placut din punctual meu de vedere.
Nu intelegeam de ce nu o place nimeni ,dar nu cautam raspunsuri. Faptul ca imi placea atat de mult mie ma facea sa ma simt diferita de ceilalti,iar acest sentiment imi era suficient. Imi creea o stare de bine.
Uniforma a lasat urme frumoase in educatia mea estetica,un fenomen care nu l-am constientizat atunci. Dar azi stiu. Stiu fara urma de indoiala ca ea ,uniforma, m-a facut sa ador iremediabil combinatia alb-negru devenita emblematica peste ani in creeatiile mele.