Florin Zamfirescu, amintiri din copilărie, în perioada sărbătorilor. Cum arăta bradul de acasă și care e imaginea părinților: “În orice casă era un pom și o poză despre Nașterea Mântuitorului.”
Florin Zamfirescu, amintiri din copilărie, în perioada sărbătorilor. Cum arăta bradul de acasă și care e imaginea părinților: “În orice casă era un pom și o poză despre Nașterea Mântuitorului.”
Florin Zamfirescu și-a adus aminte despre cum arătau sărbătorile de iarnă în copilăria lui și imaginea pe care nu o poate uita vreodată.
Florin Zamfirescu a deschis lada cu amintirile din suflet și a vorbit, în cadrul unei emisiuni TV, despre cum arătau sărbătorile de iarnă pentru el. Bradul avea în el mere și nuci învelite în staniol, iar dacă mama actorului aducea bomboane, păstra ambalajul pentru a înveli nucile cu el.
Nu a uitat nici de momentul în care mânca bomboanele și punea vată în locul lor. „Când eram mic, banii erau extrem de puțini. Anii ’55, globurile mele erau nuci și mere învelite în staniol. Dacă cumpărau părinții niște bomboane din alea învelite în staniol colorat, păstram staniolul de-a lungul anului să învelim merele și nucile. Punea vată în pom. Un pomișor. Nu mi-e rușine să recunosc. Mai puneam vată să acopere.
Nucile nu le puteai mânca, merele, nici alea. Aveam și niște îngerași de carton, decupați, puși în vârf. Doamne! În orice casă era un pom și o poză despre Nașterea Mântuitorului, Nașterea lui Iisus Hristos, Crăciunul asta înseamnă. Astăzi, opulența cu care se iese din magazine cu cărucioarele pline, anulează și nu mai vorbește nimeni, parcă se jenează de motivul pentru care ne adunăm. Sărbătoarea Crăciunului este Nașterea Mântuitorului.”, a povestit Florin Zamfirescu.
Florin Zamfirescu, despre imaginea părinților din copilărie
Actorul a vorbit și despre părinții lui, dar și cum îi percepea pe aceștia. Dacă mama lui avea și momente în care era mai severă, tatăl său nu a ridicat niciodată vocea și nici nu le-a dat vreo palmă. „Vorbesc despre mama, dar pot să vorbesc și despre tata, despre care în general vorbesc mai rar. Tata a plecat mai demult, prin 1991. Ca băiat, am fost mult mai apropiat de mama. Tata era blând, în carte îl descriu foarte bine. Sunt încântat de cum am reușit să-l creionez pe tata. Tata era un fel de apostol, un om minunat. Dacă mama ne mai altoia, tata niciodată o vorbă rea. O dată nu a țipat. Să ne dea o palmă? Niciodată. Tata era de o blândețe și l-am cunoscut cu adevărat când am văzut cât de mult iubea animalele.”, a mai povestit actorul.