Mitică Dragomir a făcut mărturisiri dureroase despre decesul fiului său.
Mitică Dragomir, în vârstă de 77 de ani, este un bărbat realizat. Fostul fotbalist a ocupat de-a lungul timpului funcții importante, fiind patron de club de fotbal și om politic român. Președintele Ligii Profesioniste de Fotbal a avut de-a lungul vieții un succes considerabil, atât din punct de vedere profesional, cât și personal. Cu toate acestea, puțini sunt cei care știu că, de-a lungul vieții, omul politic a fost greu încercat de o dramă pe care a trăit-o cu mulți ani în urmă.
Mitică Dragomir și-a pierdut primul său copil, Manuel, la vârsta de doar 18 ani. Acel moment a reprezentat unul dintre cele mai mari tragedii din viața fostului fotbalist și a soției sale.
Cum a decedat fiul lui Mitică Dragomir?
În cadrul unei emisiuni TV, Mitică Dragomir a vorbit despre cel mai mare regret al său, faptul că nu a putut să-și vadă fiul realizat. Omul politic a povestit cu lacrimi în ochi despre accidentul care i-a adus sfârșitul fiului său.
„ Cel mai mare regret al vieții mele este că mi-a murit fiul la 18 ani. În rest, nu am regrete în decursul vieții. E imposibil să treci peste așa ceva. Nu poți fi fericit niciodată în viață. Poți să le ai pe toate, dar ai ceva care îți lipsește. Dacă muncești, uiți. Cel mai mare lucru pe care Dumnezeu l-a dat pe pământ este uitarea. De asta am și plecat de la Brașov. Stam toată ziua la cimitir. Ăsta este cel mai mare regret, că nu am putut să-l văd și pe el realizându-se. I-a venit noaptea în somn să vomite, a luat-o pe trahee și a murit lângă Bogdan în pat .”, a povestit Mitică Dragomir.
Mitică Dragomir, un exemplu de putere
Citește și: Femeie lovită de trăsnet când făcea plajă: „Soțul ei...- stirilekanald.ro
Chiar dacă a trecut prin numeroase încercări de-a lungul timpului, având atât probleme cu legea, cât și trauma pe care a trăit-o cu fiul său, Mitică Dragomir a dat mereu dovadă de tărie de caracter, reușind să își păstreze puterea necesară pentru a merge mai departe.
„ În viață trebuie să fii puternic. Bineînțeles că în interiorul meu sufeream, dar la suprafață nu m-a îndoit nimeni.
