Doliu în lumea radioului românesc! Doina Caramzulescu s-a stins din viață la 79 de ani: „Mulțumim pentru toate verile...”

Doina Caramzulescu, una dintre vocile asociate cu verile petrecute pe litoral, s-a stins din viață.

Doina Caramzulescu a murit la vârsta de 79 de ani, iar vestea tristă a fost făcută publică sâmbătă chiar de colegii săi. 

S-a stins din viață Doina Caramzulescu 

Citește și: Durere fără margini pentru Mihaela Borcea! Finul ei a murit la doar 37 de ani, la două săptămâni după ce și-a pierdut tatăl: „Nu a vrut niciodată să...”

Citește și: Doliu la Casa Regală! Regele Harald al V-lea al Norvegiei a murit! Monarhul se afla de peste trei decenii la tron

Aceștia au transmis un mesaj emoționant prin care și-a luat rămas bun de la cea care, ani la rând, a reușit să intre în casele și în vacanțele românilor prin intermediul vocii sale la radio.

„Ne-a părăsit cea mai frumoasă voce de vacanță. Mulțumim pentru toate verile de neuitat! Rămas bun, Doina Caramzulescu", au transmis aceștia.

Doina Caramzulescu care absolvit Facultatea de Limbi Străine, însă drumul său profesional avea să o poarte către o lume diferită pentru că, la doar 22 de ani, acesta a intrat în radio și a început să-și construiască o carieră care avea să se întindă pe mai multe decenii.

În anii 1960, Doina a fost trimisă la Mamaia  până la finalul sezonului estival. Aceasta a acceptat propunerea pentru că era atrasă de atmosfera pe care o descoperise la malul mării. Această experiență a apropiat-o și mai mult de ascultători și a transformat vocea sa în una asociată cu vacanțele petrecute la mare. De-a lungul timpului, aceasta a făcut mărturisiri despre perioada din trecut și despre felul în care regulile impuse de la București au început să îi afecteze activitatea. Realizatorii nu mai aveau aceeași libertate în alegerea conținutului, iar multe elemente care până atunci făcuseră parte din programele lor au început să fie interzise.

„S-a dus libertatea noastră de exprimare, de orice. Ni se spunea: «<aia nu», <<aia nu». Dispoziţiile veneau de la București. «Tovarășul ăla de ce spune aşa?», «ăla de ce spune aşa?». Nu le mai convenea nimic. Nu mai era voie să se dea melodii la cerere, nu se mai pronunțau nume proprii, ci doar colective de oameni ai muncii“, îşi amintea Doina Caramzulescu.