Nu multe persoane știu care este, de fapt, povestea de viață a neurochirurgului Leon Dănăilă. Iată cine a fost marea lui iubire și prin ce a trecut de-a lungul timpului!
În momentul actual, neurochirurgul are 90 de ani și a trecut prin multe până să ajungă un nume mare în medicină, dar și în România. Viața lui nu este cea mai colorată, chiar dacă are foarte multă activitate în spate și a operat zeci de mii de oameni.
Există multe persoane care cred că acesta are o avere foarte mare și își permite să facă orice la bătrânețe cu banii pe care i-a luat de-a lungul timpului.
La începutul carierei a cunoscut-o pe femeia care i-a devenit soție
În momentul în care a fost repartizat ca medic stagiar la Comănești, acesta a întâlnit-o pe Alexandrina, o farmacistă care lucra în același oraș. Pe data de 28 August 1960 cei doi au mers pe același drum.
„Acolo am cunoscut-o pe viitoarea mea soție, Alexandrina, farmacistă la policlinica din Comănești. După terminarea facultății din București, a fost repartizată tot la Comănești. Ne-am căsătorit la data de 28 August 1960. După plecarea noastră de la Sfatul Popular, am invitat, la gazda unde am stat, un coleg cu soția sa. Masa pe care am pregătit-o a constat dintr-o pâine, o sticlă de vin, jumătate de kilogram de brânză și cafea (nechezol). Ca anotimp, soția mea adora nespus de mult primăvara și lalelele albe”, a povestit medicul Leon Dănăilă.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Iubirea lor a durat 46 de ani, până în momentul în care moartea i-a luat marea dragoste de lângă el. În fața casei părintești au fost puse două busturi, unul al lui Leon Dănăilă și unul al soției sale, persoana care l-a făcut cine este astăzi.
Soția l-a sprijinit în evoluția sa profesională
Alexandrina l-a susținut la fiecare pas, iar datorită faptului că lucra în farmacie, avea și ea cunoștințe în medicină, motiv pentru care nu i-a fost deloc greu să înțeleagă toată dedicarea lui pentru neurochirurgie.
Femeia a fost lângă el mereu, iar când a fost nevoie, și-a sacrificat zilele de concediu pentru ca bărbatul pe care îl iubea să aibă parte de succes pe plan profesional.
„După cei trei ani de stagiu, sub influența soției mele, m-am înscris la rezidențiat în București, unde Alexandrina avea câteva rude. Deoarece nu eram membri de partid, nota socială dată de cei de la Regiune (Bacău) a fost 15. La probele profesionale, scrisă și orală, am obținut nota 20, după care mi-am ales ca specialitate neurochirurgia, unde lucrez și azi. Comisia condusă de dr. Ursache, medicul-șef al regiunii Bacău, m-a sfătuit să nu încerc să dau rezidențiat la București cu o astfel de notă socială. Nu i-am ascultat pe înțelepții de la Bacău, astfel încât, la dorința mea și la insistențele soției, m-am prezentat în Capitală, unde am reușit. Era tot ce-mi doream. Pentru a mă putea afirma, a trebuit să muncesc mult mai mult decât cei proveniți din familii mari și cu sprijin. (…) Ajutat constant de soția mea. În special la elaborarea lucrărilor științifice și a cărților pe care le-am scris. Am reușit astfel să redau, teoretic și pentru totdeauna, experiența mea neurochirurgicală. În vederea realizării nobilei mele activități, soția mea Alexandrina m-a ajutat enorm de mult. În toate concediile, ea își lua cu sine mașina de scris, în vederea redactării manuscriselor mele. Numai folosind la maximum zilele libere și concediile, am reușit să scriu foarte mult, sfidând permanent obstacolele. Trăsătura dominantă a destinului meu și al soției mele a fost una temerară și eroică.”, spunea Leon Dănăilă.
Cu toate că timpul nu a stat în loc, iar anii au trecut, Leon nu o poate uita pe cea care i-a oferit fericire, iubire și sprijin. Bărbatul se gândește în fiecare zi la cea care i-a fost soție, iar în cadrul unui interviu a povestit cât de tare a suferit în momentul în care dragostea lui a decedat. Nu a mai existat nicio persoană care să îl facă să iubească din nou, dar conform spuselor sale, nici nu a mai căutat, deoarece dragostea lui pentru Alexandrina încă nu se consumase.
„Trăiești cu un om atâția ani de zile. Dacă la un moment dat una dintre persoane se îmbolnăvește nu poți să nu faci gesturi tot frumoase, ca și înainte, cu speranța că poate își va reveni. Eram conștient că boala era destul de gravă, de două ori a fost operată, după a doua nu s-a mai putut redresa. Nici nu mâncam, în câteva săptămâni am slăbit vreo 15 kg. Este ceva de neimaginat. Am rămas cu o dragoste cum nu se poate spune, nu am mai găsit altă persoană, nici nu am căutat, mi-am dirijat activitatea către a citi, a scrie, către cercetare, am făcut multe descoperiri. Am extrapolat lipsa soției cu activitățile mele profesionale. Fiecare are psihologia lui aparte. Dar fără dragoste nu realizezi nimic nici în profesie, nici în căsătorie.”, a dezvăluit Leon Dănăilă despre povestea sa de dragoste.
