Este cunoscut deja faptul că aceasta este o actriță foarte apreciată, însă puține sunt persoanele care știu ce meserie are la bază.
Nuami Dinescu este una dintre cele mai cunoscute și apreciate actrițe, de la noi din țară. Aceasta se bucură de succesul pe care îl are pe plan profesional, deși nu același lucru este valabil și pe plan personal.
Cum și-a început Nuami Dinescu, drumul în cariera de actriță
Recent, aceasta a fost invitată în cadrul unei emisiuni TV, acolo unde a oferit un interviu, dezvăluind începuturile sale în cariera de actriță. Astfel, Nuami Dinescu a menționat și cum a ajuns să devină actriță, dar și care a fost parcursul său.
“Eu am terminat un liceu de construcții și am fost repartizată. Pe diploma mea scrie dulgher (…) profesorii mei de la școală m-au trimis la Liceul Sanitar unde am picat cu brio că nu eram pregătită și ne-a repartizat cum repartiza cu calculatorul, pe dosar. Și am făcut un liceu de construcții la Târgoviște, dar în timpul ăsta m-am apucat de pregătire pentru filologie, pentru că eu n-am fost un om ambițios. (…)
Aia cu cititul am moștenit-o de la mama, mama citea foarte mult și multe din lucrurile pe care le-am făcut, le-am făcut pentru că ea a avut foarte mare încredere în mine și am fost liberă să fac ce vreau eu. (…) Întâi și întâi eu trebuie să mă corectez eu pe mine, întâi și întâi cer lucruri de la mine, ca să pot să cer de la altcineva, că așa să fii șef… e simplu. (…) Adică dacă eu vreau de la tine niște lucruri, trebuie să știu ce-ți cer și cât este de greu și cât de ușor îi este omului căruia eu îi cer niște lucruri, să se plieze pe ce cer eu. Nu asta îmi doream, să stau să lucrez 12 ore în șantier, dar am vrut să fac multe. (…)
Ca să vezi ce program aveam, plecam dimineața la 06:00 de acasă, pentru că eu la 7:00 trebuia să fiu în atelier la muncă, dar după aia mă duceam să văd spectacole. (…) Am vrut să fac ceva mai mult și m-am întâlnit cu un alt băiat care stătea cu mine acolo la un cămin de nefamiliști, aveam rude în București, dar n-am vrut să stau la ei, ca să nu scoată nimeni ochii niciodată: “Când ai venit, te-am ajutat!”, nu m-ați ajutat.”
