Blondina a povestit cum a început relația de iubire dintre ea și Alin Oprea, dar și despre sentimentele trăite în cei aproape 25 de ani împreună.
Larisa Uță a povestit, în cadrul Un podcast MISTO by Bursucu, despre începuturile relației cu Alin Oprea, cum arătau diminețile alături de artist, dar și despre iubirea dintre cei doi în aproape 25 de ani. Recunoaște că nu a fost totul frumos, însă este de părere că nimeni nu poate să trăiască atât de mult timp cu o persoană, iar totul să fie perfect.
“Era doar un copil. El nu-și găsea șosetele în sertarul cu șosete. Nu despre asta vorbim. Despre un om, care toată viața lui, când se trezea dimineața, era ritual, trebuia să-i pui pe masă așa: 2 ouă, un iaurt, iar orice era pe lângă era în plus. Alea erau obligatorii. Aveam o emoție. Nu de frică, îmi spuneam când se trezește "Oprică" și că nu e ok. Asta nu am mai zis-o de cinci ani.
Sunt 24 de ani într-o viață. Trăiești cu un om un an sau doi ani și ai ce să povestești de rău dacă vrei. Dar 24 de ani? Povestea asta eu nu o spun prima dată aici. Dacă aș spune pentru prima dată, ați spune că fac asta doar pentru ce a povestit el. Eu m-am căsătorit cu Alin și am fost cu Alin pentru că, la propriu, a dormit la ușa mea.
Cum l-a cunoscut Larisa Uță pe Alin Oprea
Fosta parteneră a lui Alin Oprea a povestit și cum l-a cunoscut pe artist, deși ea nu asculta muzică rock, dar și cum a ajuns la concertul lui. Prietena ei de la vremea respectivă asculta doar acest gen de muzică, iar într-o seară a chemat-o la ea pentru a asculta tot albumul trupei Talisman. O lună mai târziu, aceasta a făcut rost de bilete și au mers la concert, iar Alin a fost cel care a vorbit cu ea direct de pe scenă.
Citește și: Fostul concurent de la „Casa iubirii” urmează să devină tătic! Iubita lui va naște u...- kanald.ro
“Da, ne-am cunoscut la un concert. Cea mai bună prietenă de la vremea respectivă asculta doar muzică rock. Eram studentă deja la București, ea locuia la Buzău. Mergeam foarte rar acasă, am ajuns acasă și mi-a zis să dorm la ea în seara aceea. Făcuse rost de o casetă de la radio, nu scosese încă album, dar ea era prietenă cu cineva de la radio din Buzău. A făcut rost de caseta respectivă. Erau toate cele șase piese ale lor. Eram amândouă singure, studente, plânse, am ascultat o noapte întreagă toate piesele, știam fiecare virgulă, fiecare intonație, unde e chitara. Dacă mă punea să cânt piesa, solo, chitară. Plângeam cu Alina și cântam. Ceva ce n-ai văzut în viață. După o lună și ceva vin acasă și spune că avem bilete la concert la Talisman. Eu nu am fost la niciun concert în viața mea până la concertul Talisman. Nu mergeam nicăieri pentru că aveam trei antrenamente pe zi și după mergem la facultate. Dacă era să merg undeva, alegeam oricând un club, la un concert. Am ajuns acolo, îi iubea toată lumea, era ceva demențial. Se călca lumea în picioare să-i vadă. Am ajuns la concert, a început lumea să se împingă, mi-a rupt rucsacul. Am zis: “Alina, mergem acasă în secunda asta. Eu nu stau la așa ceva. Cântă frumos băieții aceștia, dar hai acasă.” Când e soarta și nu e alegerea ta, trebuie să rămâi acolo.
Intrăm, deja era sala plină. Sala avea 100 de rânduri, 200. Era destul de mare. Trebuie să precizez ceva. Eu am făcut sport de la nouă ani, iar la facultate am făcut sport de performanță. Trei antrenamente pe zi, prietenii mei erau toți din lumea sportului. După care am plecat la București, nu am păstrat legătura cu foarte multă lume, deci nu aveam pe cine să cunosc în sala respectivă. Alina cunoștea un băiat, iar lângă el era locul liber. Noi amândouă, pe un singur loc, în centrul sălii. Am intrat la ea acolo, te chinui să treci. Ajungem acolo, au intrat pe scenă, iar din secunda în care au intrat pe scenă s-a uitat la mine și a început să vorbească de pe scenă. O sală plină, cu nu știu câte mii de oameni. Mi-era atât de rușine. Poate lui I se părea că ce interesant e, ce bine mă simt eu că mă bagă în seamă. Îți vine să intri în pământ. “Și ce faci? Nu-i așa că mergi cu mine la film? Ești singură sau ești cu băiatul de lângă?”, a mai povestit fosta parteneră a lui Alin Oprea.
