Cum a arătat copilăria lui Raoul, alături de părinți și cei 3 frați ai săi. Artistul își amintește de cumpărăturile din familie și cum totul era împărțit în mod egal. “Atât au putut să ne ofere!”
Cum a arătat copilăria lui Raoul, alături de părinți și cei 3 frați ai săi. Artistul își amintește de cumpărăturile din familie și cum totul era împărțit în mod egal. “Atât au putut să ne ofere!”
Raoul a vorbit despre copilărie și cum erau împărțite bunurile în casă, din salariile părinților.
Raoul, cunoscutul și îndrăgitul artist, povestește de fiecare dată cu drag despre familia lui și despre anii în care a crescut alături de cei trei frați ai săi, într-o familie modestă, cu respect și frică de Dumnezeu, în care fiecare avea un rol bine stabilit.
Nu a avut în copilărie tot ce și-a dorit, însă a fost fericit pentru toate lucrurile pe care le primea, mai ales că acestea erau muncite cu trudă de către părinți pentru ca cei mici să poată avea ce își doresc.
Cum a arătat copilăria lui Raoul, alături de părinți și cei 3 frați ai săi
Invitat în cadrul podcastului Gând la gând cu Teo, artistul a vorbit despre cum arătau cumpărăturile în familie, dar și despre meseriile pe care părinții le aveau la acea vreme.
Este fericit pentru faptul că a putut să crească într-o familie unde să conștientizeze ce înseamnă dorințele și se bucură, cu toate acestea, că nu a primit totul de fiecare dată. Din salariile părinților săi, trebuiau întreținuți patru copii, iar totul se împărțea în mod egal. A fost o singură dată în tabără când era mic, iar la mare, de asemenea, o singură dată, până a ajuns să-și poată permite singur acest lucru.
A mai adăugat că nu a avut niciodată pretenții la nimic și au fost întotdeauna fericiți cu cât au primit. “Tata, care e de o simplitate…Nu știa firmele, eram copil la școală, nu știu ce firmă de margarină era, nici nu știu dacă mai este acum, nu contează. Și la un moment dat, la cumpărături, cu mine de mână, mama spune: "mă duc să cumpăr..". (nr. Denumirea acelui tip de margarină). Tata, care nu înțelegea ambalajele, spune: “Nu da banii pe prostii, du-te și cumpără margarină pentru copii la școală”. Am trăit frumos, simplu. Eu cred că dacă m-aș fi născut într-o familie bogată, având totul pe mână, aș fi crescut fără dorințe. Nu am fost săraci, dar nu am fost nici bogați. Cum să fie pentru patru copii într-un apartament cu două camere și doi oameni muncitori. Mama muncea la o fabrică ce prelucra piese pentru automobile, iar tatăl meu era sticlar. Muncitor în fața focului la 100 de grade. Ce salarii crezi că puteau să aibă? De câte ori crezi că am fost în tabără în viața mea? O dată. De câte ori am fost la mare până am fost pe picioarele mele? O dată. Atât au putut părinții noștri să ne ofere. Pentru că din două salarii de muncitori trebuiau să țină patru copii la școală, îmbrăcați, toate se împărțeau. Și nici nu am avut pretenția vreodată. Toți am crescut, înțelegem lucrul acesta. Nu s-a spus niciodată “nu am.”, a povestit Raoul.