Cum a arătat copilăria lui Anghel Damian? Regizorul a vorbit despre divorțul părinților săi: „Ăla a fost momentul în care am înțeles.”

Anghel Damian a făcut mărturisiri sincere despre copilăria sa și despre atracția față de cinematografie.

Anghel Damian este un cunoscut regizor român din țara noastră și soțul artistei Theo Rose. Acesta este o persoană activă și pe rețelele de socializare, acolo unde obișnuiește să împărășească cu admiratorii săi activitățile pe care le are în viața de zi cu zi. Iată ce declarații a făcut!

Anghel Damian, mărturisiri emoționante despre copilăria sa

Citește și: Horia Brenciu, mesaj emoționant pentru mătușa sa! „A adus multă bucurie în familia noastră când mama ne-a părăsit.”

Citește și: Theo Rose, deranjată din cale afară de comentariile primite în mediul online, după ce și-a atenționat urmăritorii cu privire la porcii mistreți! "M-au certat prin mesaje că am încălcat teritoriul porcilor mistreți!"

Într-o postare recentă pe rețelele de socializare, acesta a menționat că a crescut într-o familie de artiști, loc unde a fost expus la film încă de la o vârstă fragedă, iar pasiunea pentru

cinematografie i-a fost cultivată atât acasă, cât și în sălile de cinema. În copilărie, Anghel Damian a fost afectat de divorțul părinților, în care de luni până vineri era cu mama sa, iar în weekenduri cu tata, profesor de regie, care îl ducea la cinematografele din primul mall din București. În acel loc, acesta a descoperit cinematografia americană și blockbustere-le cu Vin Diesel. De asemenea, acesta a atașat și o poză emoționantă din copilărie alături de tatăl său.

Citește și: Prognoza meteo pentru următoarele două săptămâni: Cum va fi vremea în perioada 10 – 23 noiembrie 2025- kanald.ro

Citește și: Anunț important pentru românii cu probleme de sănătate!- stirilekanald.ro

„M-am născut într-o familie de artiști, așa că eram foarte mic când am început să stau printre filme. Părinții mei mă luau cu ei la cinemateca și acasă rulau pe un vhs vechi tot felul de filme de artă: Tarkovsky, Kurosawa, Inarritu, Fellini, etc. Evident, la vârsta aia, nu înțelegeam mare lucru. Dar, rămânea, totusi, ceva în mine. O vibratie. O senzație. O lume care mă atingea fără să știu de ce.

Pe cand aveam nouă ani, părinții mei au divorțat. A fost, cumva, un divorț fericit. De luni până vineri stăteam cu mama, iar în weekenduri eram cu tata. Și, în fiecare sâmbătă dimineața, tata mă lua și… unde să mergem și noi? La mall. Tocmai se deschisese primul mall din București. Și acolo, evident, ne aruncam în cinema. Atunci m-am întâlnit cu cinematografia americană. Cu filmele comerciale. Cu popcornul, cu zgomotul, cu tot spectacolul ăla.

Pentru tata, care este profesor de regie, era poate un exercițiu greu — el, crescut în cultul filmului de autor, stând la blockbustere cu Vin Diesel. Dar, cred că bucuria mea din sală îl făcea și pe el fericit. De multe ori vedeam câte două filme pe zi, uneori aceleași. Nu conta. Eu trăiam fiecare cadru. Unul dintre filmele care m-au marcat atunci a fost Fast and Furious. Ăla a fost momentul în care am înțeles, fără să știu că înțeleg, că filmul poate fi și adrenalină și spectacol.

Că poate sa-ti vorbească despre familie, prietenie, loialitate, dar într-un limbaj mai ușor de decodificat.  Arc peste timp, anul 2025, am făcut filmul Cursa. Un film care, într-un fel, e dialogul meu cu copilul care vedea Fast and Furious cu ochii cât farurile. E un film prin care am vrut să-i mulțumesc lui, celui care a început să iubească cinema-ul fără să-l înțeleagă, doar simțindu-l. De șapte ani de când fac regie, am încercat mereu să invat, să ma joc cu formele, cu genurile.” , a fost mesajul lui Anghel Damian, pe rețelele de socializare.