Cum a arătat copilăria Irinei Rimes. Ce amintiri are de la casa părinților: “Pe mine și pe fratele meu a stat această povară de a întreține gospodăria.”
Cum a arătat copilăria Irinei Rimes. Ce amintiri are de la casa părinților: “Pe mine și pe fratele meu a stat această povară de a întreține gospodăria.”
Irina Rimes a vorbit despre copilăria ei alături de fratele său și cum arăta o zi din viața lor.
Irina Rimes, cunoscuta și îndrăgita artistă, se poate declara împlinită, atât în plan profesional, cât și personal, iar aceasta, pe lângă muzică, are o fericire de fiecare dată când vorbește despre viața ei din casa părintească. În cadrul unui p odcast pentru Unica, artista a vorbit despre cum a arătat copilăria ei alături de fratele său și care erau atribuțiile copiilor în familie.
“Am făcut foarte multe prostii în copilărie. Eu am crescut cu fratele meu la țară. Părinții noștri tot timpul erau ocupați cu foarte multe lucruri. Părinții mei, fiind amândoi contabili, în timpul săptămânii lucrau la birou, iar în timpul weekendului ori munceau la pământ, ori, de la un timp, și-a luat niște magazine și le aprovizionau. Cumva, pe mine și pe fratele meu a stat această povară de a întreține gospodăria.
Am avut și porci, vaci, oi și capre, să nu mai zic de găini, curci, rațe, gâște, câini și pisici. Sunt foarte multe amintiri, dar mai mult fratele meu are amintiri de genul acesta pentru că el a pierdut de nenumărate ori bobocii.”, a povestit Irina Rimes.
Irina Rimes, amintiri alături de fratele ei. Cum arăta o zi din copilăria sa
Irina Rimes are foarte multe amintiri despre cum trebuia să îngrijească toată gospodăria, deoarece aveau multe animale, iar atunci când mergea cu bobocii la păscut, de fiecare dată se întâmpla să piardă din ei, iar fratele său mergea prin sat pentru a lua alții.
Chiar dacă a fost înconjurată de muncă, are foarte multe amintiri frumoase alături de familie și de toate treburile pe care le avea de dus la capăt. “Treaba noastră, a copiilor, era să paștem bobocii. Luam bobocii în cârd și îi duceam la păscut, apoi îi aduceam acasă și de multe ori se pierdeau, câteodată tot cârdul. Fratele meu suferea cel mai mult din cauza asta pentru că era cel mai mic. Puteai să-l vezi prin sat cum cerea boboci de la vecini, pentru că el a pierdut doi boboci și se ducea la o vecină să ceară. “Dă-mi și mie doi boboci să nu mă bată mama.” Cam asta fost copilăria noastră. Am în minte o zi, o pățanie, când vaca noastră căzut într-o groapă foarte mare și nu am mai putut să o scoatem. Era vina noastră pentru că noi nu trebuia s-o lăsăm acolo.”, a mai povestit artista.