Cum a reușit Cornel Palade să scape de acest viciu și ce mesaj important are pentru tinerii care sunt atrași de aceste jocuri care promit să îi îmbogățească.
Cornel Palade a fost invitat la emisiunea „Cioburi din Oglindă”, în care a vorbit despre cea mai dificilă perioadă a vieții sale, atunci când era dependent de jocurile de noroc și nu reușea să scape de acest viciu.
Îndrăgitul actor s-a luptat ani întregi cu dependența și, chiar dacă nu avea bani suficienți pentru a-și întreține familia și petrecerile și spectacolele erau tot mai rare, îndrăgitul actor spera că se va îmbogăți și va avea o viață mult mai bună.
Cornel Palade a povestit în cadrul emisiunii despre momentul în care a primit un semn de la Dumnezeu, chiar în noaptea de Înviere. În loc să plece la biserică pentru a lua lumină, Cornel Palade a decis să își mai încerce încă o dată norocul. Cu toate acestea, norocul nu i-a surâs nici în acea noapte, iar după ce a ieșit din localul în care a jucat, a decis să se roage la Dumnezeu și să îi dea un semn pentru a scăpa de această greutate imensă care îl apăsa în fiecare zi.
Actorul a dezvăluit că în scurt timp chiar a primit un semn divin și acela a fost momentul în care a renunțat la viciul care îi puteau distruge familia și viața. De asemenea, acesta a avut un mesaj și pentru tinerii care se confruntă cu această dependență:
Cornel Palade: Am jucat la păcănele, am jucat pe banii mei, n-am furat, n-am dat în cap nimănui, nu mi-am pedepsit familia, nu mi-am vândut casa, nu mi-am vândut nevasta, nu mi-am vândut mașina. Am avut undeva o resursă acolo și am dat în ea la păcănele.
Mihai Ghiță: Era mare resursa asta de bani?
Cornel Palade: Nu, nicidecum. Doamne, resursă mare de bani n-am avut niciodată așa ceva. Nu, nici nu nici nu mi-am dorit să am o resursă mare de bani. Îmi risipeam un pic din ceea ce primeam, înțelegi? Ce se întâmplă? Luam o pauză la gândire.
Mihai Ghiță: Vă mulțumesc pentru mesajul ăsta, mai ales pentru tinerii de acasă. Suntem în noaptea de înviere. Momentul în care dumneavoastră spuneți că ați primit un semn divin să vă schimbați viața.
Ce mesaj a primit Cornel Palade în noaptea de Înviere de la Dumnezeu
Cornel Palade: E momentul în care am început să înțeleg că primesc un semn divin. Poate am primit mai multe, dar nu le am înțeles. Abia atunci am înțeles, pentru că Dumnezeu m-a dus în starea care trebuia să pot înțelege un astfel de lucru.
Mihai Ghiță: Unde erați când a venit lumina asta spre dumneavoastră?
Citește și: AVERTISMENT de la ANM! Vine codul GALBEN în România... Vezi mai mult- kanald.ro
Citește și: Ce sunt bacteriile bune și cum le alegi- stirilekanald.ro
Cornel Palade: Eram în București.Din puținul pe care îl aveam, m-am dus la păcănele. Era o stare Mai bag 100. Pac, pac. S-au dus. N-are cum, trebuie să dea. Pac, pac. Mică, mare, mare. Ah, dacă-l prindeam pe ăsta și începe o competiție cu tine însuți. Nu spui că ăla e șmecher și te fraudează. Spui că tu ești prost și nu înțelegi și dă-i și dă-i și s-au dus. Am ieșit afară, m-am uitat în stânga, în dreapta. Buzunarul era gol. Nu eram bine deloc nici cu banii, nici cu situația mea. Familia era la Piatra Neamț. Eram la București în căutarea unui Eldorado, ca să spun așa.
Aveam niște promisiuni, vagi, recuplarea cu Romică, baruri, chestii. Mai veneau niște bani, se mai întâmpla câte o petrecere, câte o serbare, dar nu eram în regulă deloc. Și când se întâmpla lucrul ăsta: în noaptea de Înviere, eu în loc să fiu la biserică, să fiu la înviere, eram la păcănele. M-am așezat pe un morcov din ăla de beton așa care despărțea trotarul de carosabil și am stat așa de vorbă cu mine.
Când m-am plictisit de mine, am început să vorbesc cu Dumnezeu. Doamne, cum ar fi? Ce ar fi? Unde? Cum să mă duc? Unde? Uită-te un pic și la mine. Știu că te uiți, dar fă-mi un semn. Dă-mi un semn. Oi fi chiar singur pe lumea asta? Deci am vorbit cu Dumnezeu, m-am rugat, am plâns, și odată ridic ochii și văd cum se îndreaptă spre mine un râu de lumină. Păi, un râu de lumină. Un râu de lume, frate. Ieșea lumea de la înviere. Oamenii ieșeau de la înviere cu lumânările în mână, cu acele lumânări cu care au luat lumină în noaptea de Înviere și flacără lângă flacără acele lumânări veneau ca un râu de lumină înspre mine. Ce vrei mai mare lucru decât atât? Cum să spun? Dumnezeu mi-a pus pe tavă această întâmplare și a zis: „Acesta-i drumul tău. Ăsta e râul pe care trebuie să mergi. Trebuie să mergi și pe râul ăsta de lumină." Frate, a fost așa ceva care m-a scuturat. M-am scuturat, m-am ridicat. Am spus: "Doamne, îți mulțumesc pentru această poveste care ai adus-o în viața mea."
