Iată, din rândurile următoare, cine este Eugenia Șerban, cu ce se ocupă și cum a ajuns în atenția publicului.
Eugenia Șerban s-a născut pe data de 13 noiembrie 1969 în București și vine dintr-o familie cu patru fete. A urmat Liceul Teoretic „George Coșbuc” din Capitală, iar ulterior a absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, secția Actorie. Cariera ei a început pe scena de teatru, iar ulterior a ajuns și în televiziune și a devenit o prezență cunoscută în serialele și filmele românești. Prima ei repartizare în debutul teatral a avut loc la Teatrul de Stat din Turda, apoi a ajuns la Teatrul Evreiesc de Stat din București și la Teatrul Excelsior.
Cum arată viața personală a Eugeniei Șerban
Dacă vorbim despre viața personală a Eugeniei Șerban, actrița a trecut prin numeroase provocări care au făcut-o să învețe lecții importante. A fost căsătorită cu un bărbat de origine arabă, cu care are și un fiu, iar în anul 2019 traversa o perioadă de cumpănă, atunci când a fost diagnosticată simultan cu două forme de cancer, unul ginecologic și unul la sân. A fost nevoită să treacă prin numeroase intervenții și tratamente grele, însă a reușit să depășească aceste încercări.
În cadrul unui interviu, în urmă cu ceva timp, Eugenia Șerban a vorbit despre începutul bolii cu care s-a confruntat și ce schimbări semnificative a făcut în viața ei. Stresul a fost un factor care a contribuit foarte mult la întreaga degradare fizică a actriței și a învățat cum să ia lucrurile pas cu pas pentru a fi mai liniștită. „Se pare că la mine a fost boala stresului și te lovește atunci când te relaxezi.A avut inclusiv o perioadă în care a fost supărată pe divinitate și s-a simțit părăsită de Dumnezeu.
A fost crescută într-o familie în care credința a contat întotdeauna, însă a ajuns să se împace cu divinitatea, în ciuda tuturor celor întâmplate. „Din momentul în care am luat hotărârea că trebuie să lupt și că mai am mult de spus în viața asta, psihicul a contat enorm. Eu spuneam că psihicul contează cam 50% sau cel puțin la mine a fost peste 50. O doamnă doctor mi-a zis că psihicul este pe 90% din vindecarea unui astfel de pacient, 10% suntem noi, medicii, și Dumnezeu. În perioada aia am fost supărată pe Dumnezeu. Am fost blamată pentru că am spus că sunt supărată pe Dumnezeul meu. Am simțit atunci că nu mai este partenerul meu, că m-a părăsit. Eu fiind crescută într-o familie cu credință de Dumnezeu. M-am împăcat cu Dumnezeu.”, a mai spus actrița.Cum a ales să devină mamă Eugenia Serban
Eugenia Serban consideră că divorțul a survenit când fiul era foarte mic (2 ani și jumătate), nu l-a afectat în mod negativ. Deși fiul a avut o perioadă când a sperat la o împăcare, acesta a acceptat în final ideea că este mai bine să aibă două familii și că tatăl său a rămas prezent în viața lui.
“Eu am avut impresia tot timpul, și eu și fostul meu soț, eram destul de tineri amândoi, eu cel puțin eram foarte tânără, încă nu împlinisem 24 de ani când am devenit mamă. Am crescut împreună, spun eu (…), până la un anumit punct (n.r. a fost bine). Când e prea multă prietenie cu copilul, are impresia că ești de vârsta lui și poate că la un moment dat e greșit, dar trebuie să recunoaștem că acest statut sau această meserie de părinte nu vine și cu un manual de instrucțiuni. Ce să facem? Învățăm pe parcurs. (…) În primul rând, ei, copiii sunt tipologii diferite, caractere diferite, noi suntem diferiți, relațiile din familie sunt diferite. (…)
Nu, sub nicio formă (n.r. nu l-a afectat divorțul pe fiul său), pentru că era foarte mic, avea 2 ani jumătate. (…) A fost aproape (n.r. fostul soț de copil, după divorț), e adevărat că a avut o perioadă când avea vreo 8-9 ani când ne tot ruga să ne reîmpăcăm și să ne recăsătorim, dar pe urmă a înțeles că e mai bine așa și că are două familii.”, a declarat Eugenia Șerban, la WOWnews.
Cum a ales Eugenia Șerban să își vopsească părul în albastru?
Eugenia Șerban mărturisește că, în timpul bolii, cea mai mare suferință a venit din cauza nevoii de a purta perucă, considerând părul ca fiind un accesoriu esențial al identității feminine.
“Am trecut printr-o boală în care a trebuit să port perucă. Dacă am suferit foarte tare în perioada aia, am suferit din cauza perucii. Pentru că fiecare femeie își iubește podoaba capilară foarte tare. E un accesoriu al nostru, al femeilor. Atunci când a început să crească părul și când era foarte scurt, am încercat mai multe nuanțe. Eu eram blondă. Și voiam să mă fac din nou blondă și prietenii mei hairstyliști au zis: „Ce vrei să-ți vopsim acum? Că ție nu-ți stă bine cu blond din rădăcină. Trebuie să ai un baleyage cu o rădăcina puțin mai închisă, nu avem ce să-ți vopsim.” Și atunci am încercat tot felul de nuanțatoare, lila, până am încercat și albastru și mi-a plăcut atât de tare.”, a povestit Eugenia Șerban.
Ce reacție a avut fiul Eugeniei Șerban, la aflarea veștii legate de boala de care aceasta suferea
Actrița povestește momentul șocant și intens emoțional în care i-a dezvăluit boala fiului sau. Reacția acestuia, deși inițial una de șoc și plecare, a culminat cu o declarație sfâșietoare de frică de pierdere.
“În momentul când am hotărât să-i spun că am această boală, despre care trebuie să-i spun… l-am chemat la mine și a venit, stătea încă separat, era foarte bine atunci, s-a uitat șocat la mine, a ieșit din casă, a trântit ușa și s-a întors peste o oră, l-a bufnit plânsul, a plecat. S-a întors peste oră și mi-a zis doar atât: “Dacă și tu îndrăznești să pleci…”, n-a folosit cuvântul “moarte”: “Dacă și tu îndrăznești să pleci, să știi că eu n-o să mai am ce să caut pe lumea asta, mă arunc de pe bloc. Atât vreau să spun, să nu îndrăznești să pleci!”, și pe urmă a plecat.
A fost lângă mine, cred că atunci a fost un moment în care a trăit cu teamă. De asta spun că oamenii nu ar trebui să judece, am primit foarte multe mesaje urâte, dar foarte multe mesaje de susținere sau foarte multe mesaje de la părinți care erau în aceeași situație și care cereau sfaturi, mii de mesaje… așa cum am primit atunci când am dat public că am acest diagnostic oncologic. Am primit mii de mesaje de la foarte mulți oameni și foarte multe femei care spuneau: „Dacă și dvs… și ați reușit, înseamnă că și eu reușesc.”, adică eu cred în puterea exemplului, că se poate. Cred că-mi face și mie bine sufletește (n.r. să tragă după ea oamenii din jur, spre bine), pentru că bucuria pe care ți-o dă faptul că ai reușit să ajuți un om, nu ți-o dă nimic. Cum bucuria faptului că n-am făcut meseria asta de pomană și că există copii cu numele personajelor mele, care au vârsta personajelor mele, în toată țara… înseamnă că sunt iubită de publicul meu și că am ceva pentru care am ajuns să fiu iubită.”, a declarat Eugenia Șerban, în cadrul podcast-ului Gând la Gând Cu Teo.
Cum a arătat copilaria Eugeniei Serban
Cu multa sincertate, actrita a tinut sa faca anumite precizari despre educatia primita in cadrul familiei sale. Figura paterna a avut o insemnatate mare in viata sa.
“Tata era genul care nu trebuia să vorbească mult, era suficient să se uite la tine și înțelegeai ce ai voie și ce n-ai voie. Era născut pe 1 iunie, era Gemeni și dacă tata Șerban spunea că la ora 22:00 se încuie ușa, nimeni nu îndrăznea să intre în casă după ora 22:00.
O singură dată mie mi-a dat o palmă (n.r. tatăl său), moment în care eu am plecat atunci de acasă, dar aveam deja 18 ani (…) și singura, pentru că pe vremea lui Ceaușescu a da la actorie… pentru marea majoritate a părinților nu era o meserie sau o meserie ideală. Cea care m-a ajutat, pentru că am făcut și canto mult… pe vremea aia noi încercam să ne evidențiem și mulți din generația mea ne știm de la acele concursuri, cum e Temișan, cum suntem mulți, pentru că așa ne cunoșteam între noi. Nu existau școli multe sau n-aveai unde în liceu să înveți despre poezie și teatru.
Am făcut pregătire, mama m-a ajutat pe ascuns, fără să știe tata. Eu am terminat un liceu de mate-fizică și m-a ajutat să fac pregătire cu Petrică Gheorghiu în '87. Financiar, normal, mama plătea meditațiile. Încercam s-o facem pe ascuns, dar tata în schimb… știi, se spune că întotdeauna unul dintre părinți este cel mai apropiat de tine ca și copil, eu l-am iubit foarte tare pe tata. Tata a știut când m-am ținut prima dată de mână cu un băiat, tata a știut când ne-am atins mâna prima dată în parc, tata a știut că m-am sărutat prima dată sau m-am pupat cu un băiat… nu mama.”, a declarat Eugenia Șerban, în cadrul unui PODCAST mișto by Bursucu.
Eugenia Șerban, despre pierderea tatălui copilului său
Fostul soț s-a îmbolnăvit brusc în timp ce era plecat din țară pentru a începe o afacere. Boala a necesitat dializă imediată. Deși se pregătea de transplant de rinichi a suferit multiple complicații fatale.
"Tatăl lui s-a îmbolnăvit. Noi eram divorțați, dar am rămas foarte buni prieteni și mamei mele i-a spus „mamă” până nu a mai fost el. S-a îmbolnăvit, era plecat din țară să pornească un business în altă parte, pentru 2-3 luni a plecat. I s-a făcut rău, i-a crescut foarte tare tensiunea. A ajuns în spital și l-au băgat direct pe dializă. Criză de rinichi, după care a luat un virus din spital în perioada în care se pregătea de transplant. Urma să îi dea un frate un rinichi. A făcut complicații, iar când în sfârșit a reușit să scape de virusul luat de la dializă, a făcut o tromboză craniană. Nu s-a mai putut face transplantul, după când a ieșit din comă, după 3 săptămâni, toate lucrurile erau mult mai complicate. Avea 49 de ani. S-a întâmplat în afară. Nu era transportabil. Noi am vrut să îl mutăm în Israel, dar nu se mai putea. Lorans știa toată trecerea. Vorbeau foarte des la telefon în perioada aceea și nu era pregătit să-l piardă și când știam deja că se va întâmpla, pentru că ne-au spus-o, a făcut și complicații la plămâni de la comă. Când ne-a spus să ne pregătim, am vrut să plece la el, iar el a refuzat să plece pentru că nu accepta ideea că l-ar putea pierde. Trăiește cu această greutate pe suflet că a refuzat să plece atunci, să îl vadă și să vorbească cu el pentru ultima dată. A vrut să se păzească, nu accepta ideea.", a povestit Eugenia Șerban.
Prin ce momente grele a trecut tatăl Eugeniei Șerban, înainte de a se stinge din viață
Tatăl actritei suferea de arterită, o boală gravă care, în ciuda încercărilor repetate de a i se monta proteze arteriale, a evoluat până la punctul în care amputarea piciorului a devenit singura șansă de a-i salva viața.
“Tata a murit conștient, el a spus: “Eu în noaptea asta mor!”, și în noaptea asta a murit. Se spune că undeva acolo simțim când ne vine momentul, tata a simțit, tata a știut. Tata a fost puțin supărat pe mine pentru că… a avut arterită, o boală păcătoasă, în urma căruia tata a ajuns la o amputare de picior, iar cea care l-a convins ca să rămână în viață, pentru că nu mai aveam ce să fac… i-am pus de 2 ori proteză arterială, dar i-o refuza organismul și tot Spitalul Militar voia să-l salveze pe tata, numai că nici măcar nu mai era transportabil cu un elicopter afară. Când au trebuit să scoată și ultima proteză arterială, au spus: "Trebuie neapărat să facem amputarea, pentru că altfel moare până mâine." și tata spunea: “Eu mor cum m-a făcut mama mea.”. E foarte greu să accepți o amputare și atunci, pe vremea aia, aveam o singură soră în Canada, dar venise în țară. Fuseseră toți la spital seara, medicii așteptau ca tata să semneze acordul, pentru că nimeni nu îți face o amputare atâta timp cât tu ești în deplinătatea facultăților mintale și ești apt să vorbești, doar în cazul în care… ferească Dumnezeu ești într-un accident masiv sau așa, nu trebuie acordul, pentru că nu poți vorbi, dar în rest…”, a declarat Eugenia Șerban, în cadrul unui PODCAST mișto by Bursucu.
